Viața la oraș ne separă unii de alții, dar ne și întețește dorul de oameni, de comuniunea cu semenii, de sporovăiala cu aproapele. Știm cu toții că dincolo de zidurile blocurilor sunt suflete care se topesc în singurătate, în boală, în durere. Viața în cartier poate fi însă și veselă, poate fi izvor de viață pentru tăcerile care prea repede îmbătrânesc.
Într-un cartier de la marginea orașului Botoșani, viața se primenește cu fiecare zi, din primăvară până în iarnă și din nou… Din nou către răsăritul de zi. O mână de oameni tineri la suflet, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu bucuria trăirii împreună, au reușit să adune laolaltă tătici și copii, bunici și mămici, căței și pisici care își știu rostul și apartenența: capătul străzii Nicolae Iorga, aproape de Bariera Curtești.
În urmă cu câțiva ani au început a face cu ochiul pietrele colorate. Zeci și zeci, înșirate sub privirile oamenilor care așteaptă răbdători microbuzul, pietrele înveselesc și astăzi chipurile călătorilor.
Pe măsură ce zilele au trecut, pietrele au prins a ”înflori”.
”La început am pictat pietre cu copiii. Apoi ușor-ușor, noi fiind o gașcă de prieteni aici în cartier, cu copii de aceeași vârstă, am spus să le facem ceva și mai frumos. Noi nu avem un părculeț aici, unde copiii să se poată distra. După pietricele pictate am cumpărat lămpițe luminate, am pus floricele și așa decorul începea să prindă contur. Un prieten foarte bun a construit un cadru unde au fost agățate floricele”, ne povestește o mămică din cartier, ”sufletul” neobosit al grupului.
De mai bine de un an, florile și luminițele au încântat zi și noapte cartierul. Sute de fotografii au imortalizat frumusețea locului, uneori chiar și șoferii orpind mașinile pentru a „fura” o imagine.
Seară de seară, larma copiilor seamănă cu un barometru al vieții fără griji. Și nu, nu sunt bogați, nu au averi de risipit ”pe spațiul public”. Sunt doar iubitori de viață.
Nu de puține ori își încep diminețile împreună. În fața blocului, pe o bancă și mulți butuci de lemn, lângă cafeaua caldă și o vorbă bună. Odată cu căderea serii, împărtășesc împreună necazuri și bucurii, în timp ce copiii lor se joacă împreună.
”A apărut și ideea cu petrecerile. Anul trecut a fost prima petrecere, am început cu un balot de paie, un dovlecel, apoi prima vrăjitoare și tot așa”, spune mama ”întreprinzătoare”.
”Ne gândim ca de Crăciun să facem și un brad aici”, spune ea și copiii prind deja din zbor fericirea ce va să vină.
De la începutul acestei săptămâni, au început să se pregătească de petrecerea cu dovleci. În fiecare zi un nou aranjament, o luminiță, un dovleac sculptat. Baloți de paie, costume și multă bucurie. Da, au mai primit și critici, că nu e ”sărbătoare creștină”. Ei spun că nu sărbătoresc, ci petrec împreună cu copiii lor. Au pregătit plăcinte calde, bomboane, sucuri și multe fructe.
”Spre surprinderea noastră, începând de ieri au început să vină tot mai mulți copii din cartier. Părinți, copii care trec pe aici, toți fac fotografii, majoritatea ne felicită. Sunt și păreri contra, dar eu mă simt foarte bine în primul rând pentru că cei din jur apreciază, sunt și mulți bănuți investiți aici. Vin prietenii noștri, vin copiii. Avem prăjiturele, suc. Copiii, dar și noi, ne vom costuma. Este petrecerea noastră în cartier, în aer liber”, spun părinții.
Astăzi, la prima oră a dimineții, în cartier se făcea curat. Se strâng toate semnele ”petrecerii”, toamna își reintră în drepturi. Nu pentru mult timp. În cartierul de la marginea orașului copiii așteaptă deja Crăciunul, cu bradul promis și luminițele aducătoare de lumină.
Foto: Pietre în grădina fermecată
Petrecere în cartier
.JPG)
