Ținut binecuvântat, cu sfinți în calendare și cu duhovnici pe care îi cinstește întreaga creștinătate, Botoșanii nu au, însă, nici pe departe faima județelor vecine, atunci când vine vorba despre turismul religios. Poate și de aceea mănăstirile de aici își duc viața într-o discreție creștină netulburată de agitația excursioniștilor de sezon.
Botoșanii sunt, din acest punct de vedere, un tărâm încă nedescoperit, cu minuni purtate din gură în gură de pustnici sau de pelerinii care, an de an, bat potecile dintre mănăstiri.
Pentru mulți dintre botoșăneni, drumul către mănăstiri a rămas singurul refugiu constant în vreme de încercare sufletească ori lumească. Dezbinările de tot soiul, nesiguranța socială, provocările spirituale, toate au accentuat și mai mult dorința oamenilor de a stărui în rugăciunea cea dătătoare de pace.
Mănăstirea Sihăstria Voronei, unul dintre cele mai pitorești locuri din județul Botoșani, a devenit de ani buni un du-te-vino evlavios de dimineață până seara. Un spațiu primitor și deopotrivă un îndemn la rugăciune făuritor de smerenie creștină.
Mănăstirea Sihăstria Voronei, în ansamblul ei, are în componență Biserica ”Buna Vestire și Sf. Cuvios Onufrie”, Biserica ”Acoperământul Maicii Domnului” – schit Oneaga, paraclisul ”Sf. M.M. Mina”, clopotnița, altarul de vară, Schitul ”Sf. Treime” – Peștera, troița ”SF. Prooroc Ilie”, Casa ”Sf. Prooroc Ghedeon”.
Sfântul care a lăsat politica și a plecat în pustie
Mănăstirea a fost ridicată, în ultimele secole, în jurul Cuviosului Onufrie (*1700 - 1789).
Om politic din Rusia Mică, după cum era numită în trecut Ucraina de astăzi. După unele izvoare istorice, Onufrie ar fi fost chiar guvernator al Rusiei Mici. Deși se spun că provenea din rândul nobilimii, este atras de viața duhovnicească. Într-o zi lasă viața politică și pleacă spre Moldova, în căutarea lui Paisie Velicicovschi (1722, Poltava, Ucraina - 1794, Neamț, România). Negăsindu-l la acea vreme, a trecut pe la Poiana Mărului, apoi s-a stabilit pentru o scurtă perioadă de timp la Mănăstirea Dragomirna. Aici, la Dragomirna, are loc întâlnirea dintre Onufrie și Paisie Velicicovschi, între cei doi legându-se o prietenie ce se va înduhovnici într-o relație de ucenic – duhovnic. De la Mănăstirea Dragomirna, Onufrie pleacă spre Vorona, aflând că în codrii de aici viețuiesc mulți sihaștri ruși.
Rămâne în ținutul Voronei, fiind atras de liniștea pădurii de la Sihăstrie. Cuviosul Onufrie a fost vreme de doi ani stareț al Mănăstirii Vorona, după care se va retrage la Sihăstria Voronei. A trăit într-un bordei de pământ, chiar pe locul unde astăzi se află mormântul Cuviosului.
Un mare rugător
Îmbracă schima cea mare în anul 1774, de la părintele său duhovnicesc, Paisie. A trăit în nevoință aspră. Pe 29 martie 1789, sufletul sfântului se ridică la Ceruri.
Este înmormântat în livadă, la rădăcina unui măr. După mulți ani, pelerinii din tot ținutul prinseseră a veni la mormânt, convinși fiind de sfințenia Cuviosului.
Vizita Domnitorului și mărul care face minuni
După 57 de ani, domnitorul Moldovei, Mihai Sturdza, ajunge prin aceste locuri.
”Ajungând în această poieniță cu vânătoarea, domnitorul nu a vânat nimic. Însă văzând că locul e atât de frumos, s-a plimbat și s-a mirat să găsească mere la rădăcina unui pom. A luat cele trei mere frumoase și le-a dus acasă, unde avea o fetiță bolnavă de epilepsie. Fetița a mâncat cele trei mere și s-a vindecat. Domnitorul și-a dat seama că acolo, în poieniță, trebuie să fie ceva. S-a întors și l-a întrebat pe stareț, i s-a spus că este mormântul unui mare pustnic, Onufrie. Domnitorul a dat poruncă să se facă drum de la Vorona până la mormânt”, povestește Arhim. Ghedeon Huțanașu, starețul Mănăstirii.
Biserica ”Buna Vestire și Sf. Cuvios Onufrie”
Unul dintre cele mai căutate locuri din nordul Moldovei este biserica de piatră construită pe amplasamentul unei biserici vechi de lemn, la îndemnul domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, în perioada 11 septembrie 1858 – 25 martie 1861. Biserica a fost sfințită pe 25 martie 1861, primind hramul Buna Vestire.
Arhitectural, biserica are o formă dreptunghiulară, lungă de 20 de metri și lată de 7 metri. În dreptul altarului, pe peretele exterior, pictorul Vasile Scarlat a pictat în anii 30 ai secolului trecut scena Judecata viitoare, lucrare ce a fost restaurată în anul 1990 de pictorul Gavrileanu, de la Gura Humorului.
Interiorul este compus din pridvor, pronaos, naos, Sf. Altar și veșmântărie. Pridvorul și Sf. Altar se află mai sus decât restul Bisericii, treprele accentuând tendința de înălțare și creând o diferență valorică a încăperilor bisericii. Pictura interioară este realizată în stil bizantin, în tehnica fresco, în anul 2005, an în care biserica a suferit ample lucrări de reparație.
Biserica a fost resfințită pe 9 septembrie 2005, de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, condus de IPS Daniel al Moldovei și Bucovinei, când a primit și cel de-al doilea hram – Sf. Cuvios Onufrie.
Aici se află racla cu Moaștele Sfântului Cuvios Onufrie.
Catapeteasma Bisericii ”Buna Vestire și Sf. Cuvios Onufrie”, o bijuterie încă insuficient cunoscută
Catapeteasma Bisericii împletește într-un mod unic tradițiile populare cu cele ale artei culte. O adevărată operă de măiestrie artistică, prin originalitate și finețe în execuție. ”În această operă de artă nu se mai pune problema unei delimitări nete între ceea ce este aport al artei culte și ceea ce este tradiție populară, totul fiind redat într-o creație unitară, originală”, ne spun specialiștii. Catapeteasma a fost realizată în jurul anilor 1870, aici meșterul fiind un călugăr, schimonahul Vladimir Machidon, viețuitor la acea vreme în acest loc binecuvântat de Dumnezeu.
Catapeteasma este o lucrare unică, fiind singura de acest fel prin forma și stilul de execuție din nordul extrem al Moldovei.
În partea superioară, șase Arhangheli, trei în stânga și trei în dreapta, sunt sculptați în lemn de tei poleit cu aur, ca toată sculptura de pe catapeteasmă, în basorelief nou renascentist.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de mână
Este icoana cea mai cunoscută în acest nord de țară, nu doar datorită frumuseții sale, ci mai ales prin faptul că este cercetată în fiecare an de mii de credincioși. Este vorba despre icoana care o înfățișează pe Maica Domnului cu Pruncul de mână. O icoană unică între icoanele de acest fel și, totodată, unică în țara noastră prin forma de reprezentare, pictată de schimonahul tot de Vladimir Machidon, viețuitor în această mănăstire între anii 1861-1876.
Se spune că monahul Machidon avea 100 de ani când a pictat această icoană. După unele păreri, pictorul a vrut să sugereze mamelor că au datoria de a îndruma și călăuzi copiii pe căile întortocheate ale vieții, lăsându-le totodată și posibilitatea de a-și manifesta liberul arbitru. Altă interpretare ar putea fi Întoarcerea din Egipt sau Maica Domnului cu pruncul străbătând lumea.
Deși pictată în urmă cu mai bine de un secol și jumătate, icoana nu a fost restaurată niciodată! Chiar dacă, astăzi, culorile și-au mai pierdut din strălucirea de început, chipul Maicii Domnului și al Mântuitorului își păstrează claritatea peste ani.
Biserica Mare ”Sf. Cuvios Onufrie”
Biserica Mare, în stil moldovenesc (ștefanian) a început a fi construită din luna mai a anului 2018. La demisol se află Paraclisul cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, iar corpul principal al Bisericii are hramul Sf. Cuvios Onufrie.
Paraclisul ”Sf. Mare Mucenic Mina”
Construit pe așezământul unei vechi case, din lemn tencuit cu mortar, pe temelie de piatră, având lungimea de 11 m și lățimea de 7 m.
Paraclisul a fost sfințit pe 9 septembrie 1941, de Irineu Mihălcescu, Mitropolit al Moldovei. Pictura a fost realizată în 1992, în tehnica tempera.
Clopotnița
Imediat ce se apropie de Mănăstire, credincioșii admiră frumoasa clopotniță.
Construirea a început în anul 2009 și a fost finalizată în 2011, timp în care s-au confecționat și cele 10 clopote. Cel mai mare clopot cântărește 1530 de kg, iar cel mai mic 25 kg.
Schitul ”Sfânta Treime” – Peștera, biserica din stâncă!
Cunoscută astăzi drept Peștera Sfântului Onufrie, fiind căutată de creștinii care se aventurează în adâncul pădurii, locul pare să nu fi avut nicio legătură cu viața Sfântului. Și asta pentru că acest lăcaș a fost construit mult mai târziu și demolat foarte repede.
Astăzi, locul aflat la aproximativ 1,5 km de Mănăstirea Sihăstria, în inima codrului, mai păstrează urmele unui paraclis care a fost construit cu hramul Sfânta Treime, între anii 1944 – 1951, de către monahul Ioachim Boghean, viețuitor în Mănăstirea Sihăstria Voronei, egumen fiind protosinghelul Ghedeon Verenciuc. Paraclisul împlinea o făgăduință făcută de monahi către Dumnezeu, și anume aceea de a păzi odoarele mănăstirii de invazia sovietică.
Biserica, la momentul construirii ei unică în Moldova, a fost sfințită de Mitropolitul Sebastian Rusan în anul 1951, când i s-a dat și hramul Sfânta Treime.
Și această biserică, la fel ca alte sute de locașuri din România acelei vremi, avea să fie demolată ca urmare a aplicării Decretului nr. 410 din 1959, iar viețuitorii au fost mutați în obștea mănăstirii Sihăstria Voronei.
Astăzi, pelerinii care ajung sus, la Peșteră, găsesc doar altarul săpat în stâncă.
Bătrânul Măr care a făcut minuni
Bătrânul Măr al Sfântului Onufrie s-a „stins”, locul fiindu-i luat de un vlăstar tânăr, protejat de un gărduleț pe care s-a păstrat vechea inscripție: Mărul Sf. Cuvios Onufrie.
Creștinii păstrează aceeași pioșenie în fața vlăstarului proaspăt, care dă semne că se va ridica la fel de falnic, hrănindu-se parcă din continua rugăciune care se aude la mormântul Cuviosului Onufrie.
Nu lipsesc nici legendele în jurul Sfântului Onufrie, cele mai multe încărcate de un adevăr bine conservat duhovnicește.
”Când eram eu frate, am prins o discuție între un securist și părintele egumen care era aici. Și securistul spunea: De ce nu iei oasele acelea să le arunci în pârâu? Cutremurat, părintele i-a spus: Dacă ești viteaz, hai în biserică, uite cheile, ia-le și aruncă-le dumneata! Securistul a spus: De ce eu? Matale să le arunci, că ești preot! Ba matale, că ești viteaz, i-a spus din nou părintele. Atunci securistul a plecat și de atunci nimeni nu a mai spus ceva despre moaștele Sfântului Cuvios Onufrie”, mărturisea Arhim. Ghedeon Huțănașu, starețul Mănăstiri Sihăstria Voronei.
Călugării Voronei îngrijesc Sfintele Moaște care, astăzi, se află în interiorul biserici, mii de credincioși ajungând în fiecare an spre închinare.
