”Caracterul doctorului Apăteanu dublează și înnobilează personalitatea omului de știință, uimește și te subjugă, atunci când te afli în preajma sa. Zâmbetul și chipul său senin te întâmpină întotdeauna. Sunt expresia spiritului deschis, sincer și bun. De totdeauna am fost mișcat de bonomia eroilor lui Anatole France, de bunătatea caldă, învăluitoare a oamenilor săi. Întâlnirea cu doctorul Vlad Apăteanu îți lasă în suflet un parfum asemănător”, spunea atât de frumos Profesorul Aurel Dorcu.
În urmă cu 30 de ani, municipalitatea îi acorda doctorului Vlad Apăteanu Titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Botoșani, pentru contribuția uriașă avută nu doar în știința medicală, ci și în creșterea prestigiului statutului de medic.
Elev la ”Laurian”
Vlad Apăteanu s-a născut în Botoșani, în anul 1925. A fost elev al Liceului Național ”A. T. Laurian”. Unitate de învățământ care a dat României elite incontestabile în varii domenii. Una dintre acestea chiar Profesorul Aurel Dorcu, cel care ne-a lăsat, la rândul său, mărturii prețioase din istoria de aur a acestui loc. Așa se face că aflăm, despre medicul Vlad Apăteanu, că a fost ”o valoare incontestabilă, în formarea căruia învățământul din Liceul A.T. Laurian din Botoșani și-a adus contribuția prețioasă”.
”E atâta delicateță în ființa acestui om, în intenție, în vorbă sau gest, în a solicita ceva ca și în a-ți face un bine! Și toate cele amintite, grefate pe sensibilitate, eleganță și distincție. Mai ales eleganță înnăscută, discretă și care stă atât de bine bărbatului cult”, scria Aurel Dorcu, impresionat de personalitatea celui care avea să devină peste ani cercetătorul care scrie istoria medicală a țării sale.
Amintirile Profesorului Aurel Dorcu (foto), din perioada 1938-1944, sunt relevante în privința atmosferei cu adevărat intelectuale care domnea în unitatea de învățământ de la Botoșani, în ciuda condițiilor extrem de dificile din acea vreme: ”Îmi vin în minte câteva amintiri fugare, dar semnificative, în care apare imaginea elevului din cursul superior Vlad Apăteanu. Clasa în care îl reîntâlnim pe elevul Apăteanu își petrecea recreația diferit față de noi. Toți, în grupuri mai mici sau mai mari, se plimbau în spațiul actualului teren de handbal, discutând lecțiile, despre ele sau despre alte probleme serioase, de ordin intelectual. Nouă nu ne venea să credem că elevii pot să nu alerge și să nu strige în pauze, că pot fi atât de serioși și de preocupați de viața cărților”.
Vlad Apăteanu a obținut, la Bacalaureat, media cea mai mare, examenul fiind susținut în acel an 1944 în cadrul unui centru din Iași. Și nu era de mirare, având în vedere mintea strălucită, perseverența și acumularea constantă de cunoștințe a viitorul medic. La care nu putem să nu adăugăm ”zestrea genetică” cu care era înzestrat Vlad Apăteanu. ”Puține familii din orașul nostru au cunoscut un climat intelectual și moral atât de prielnic pentru ridicarea copiilor. Ascuțimea minții, hărnicia, organizare și măsură în tot ce întreprinde, trăsături proprii ambilor părinți; distincția intelectuală și eleganța tatălui; seninătatea și bunătatea, coborând dinspre mamă”, își amintea prof. Aurel Dorcu, precizând totodată cu familia Apăteanu strălucea prin cei doi copii iluștri: doctorul Vlad și judecătorul Ștefan.
Între medicina de la țară și specializarea la Paris
Vlad Apăteanu avea 24 de ani când ieșea, cu diploma de medic în mână, de pe poarta Facultății de Medicină Generală din Iași. În 1962 obține și titlul de Doctor în medicină, iar în 1966 îl găsim la Paris, unde se specializează în hematologie. Meritele sale sunt recunoscute, astfel că devine membru al Academiei de Științe Medicale, iar în 1987 este distins chiar și cu Premiul Academiei Române.
Abia ieșit de pe aula universitară, tânărul Vlad Apăteanu (foto) a făcut popas în mediul rural, mai întâi la Fântânele, apoi la Trușești, fiind convins că o asemenea experiență va fi decisivă pentru formarea profesională a unui medic. După cei doi ani petrecuți în mediul rural, Vlad Apăteanu ajunge la Botoșani, ca director al Casei de educație sanitară și ca medic de laborator clinic în cadrul Spitalului nr. 1. Aici își continuă preocupările din universitate. Studiază bolile de sânge, hematologia. În 1959 obține un post de cercetător în cadrul Centrului de hematologie al Ministerului Sănătății. O perioadă nu doar dificilă, ci și extrem de productivă pentru activitatea științifică a doctorului Apăteanu.
Despre acești ani, prof. Aurel Dorcu remarca: ”Nopți de studiu intens la masa de lucru, amplificând, aprofundând și aducând la zi lectura literaturii de specialitate, gândind și imaginând soluții, procedee noi, pe care lucrul la microscop urma să le verifice și să le confirme”.
Consacrarea națională: Primul transplant de măduvă osoasă
Aflat în fruntea unui colectiv de medici, Vlad Apăteanu efectuează primul transplant de măduvă osoasă din România. Reușita îi aduce o nouă consacrare: în 1971, Ministerul Sănătății îl numește director al Centrului de hematologie.
Urmează ani de studiu, de cercetare medicală, de congrese internaționale de hematologie la Budapesta, Sofia, Milano, Moscova, Paris, Viena. Contribuie la îmbunătățirea tehnicii de producere a gamaglobulinei, un preparat atât de necesar pentru prevenirea și combaterea atâtor maladii. În 1977 apare la Editura Medicală ”Recoltarea, conservarea și transfuzia de sânge”. O carte care până astăzi a fost reeditată de nenumărate ori, fiind inclusă în bibliografiile concursurilor de profil pentru accederea într-un post cu specializarea asistență medicală. În 1972 este decorat cu ”Meritul sanitar”.
Medicul Vlad Apăteanu s-a stins din viață în anul 2013.