Comunitatea creștină își lua rămas bun de la unul dintre cei mai iubiți preoți: Părintele Ioan Alupoaiei. Părintele Ionică, așa cum l-au cunoscut toți cei care, vreme de peste 20 de ani, l-au căutat pentru a-și spori rugăciunea sau pentru a primi un sfat duhovnicesc.
Părintele Ionică nu a fost doar un preot cu har. A fost un om cu inimă mare în care a încăput fiecare suflet neajutorat. A știut să vorbească și să aline și bogatul și săracul, a avut puterea de a dezlega răul care se așeza pojghiță grea peste binele atât de necesar în vremuri de restriște. Părintele Ionică a avut duhul blândeții și a cultivat întreaga viață rugăciunea sinceră, curată. A fost un om încercat, un părinte răzbătător, un suflet stăruitor în a căuta frumusețea în fiecare om. A trăit în smerenie, nu a judecat nici atunci când a văzut rodul muncii sale mistuit de foc. A știut să țină creștinii aproape, dar fără să îi împovăreze. S-a rugat alături de ei, iar credincioșii i-au fost alături în grele și chinuitoare clipe.
Una dintre cele mai ”încercate” biserici din Botoșani!
Înființată în anul 1997, Parohia ”Izvorul Tămăduirii” se află în partea de N-E a municipiului Botoșani, în cartierul Parcul Tineretului. Începând din data de 1 decembrie 2001 și până în septembrie 2024, aici a păstorit preotul paroh Ioan Alupoaiei.
De la biserica din tramvai…
Cu fonduri obținute prin colectă de la enoriași, de la societăți comerciale și de la persoane colaboratoare, inițial s-a amenajat un loc de rugăciune format dintr-un tramvai dezafectat și un altar construit din lemn în prelungirea acestuia.
”Biserica din tramvai”, cum s-a numit acest loc de rugăciune, a funcționat în perioada 13 martie – 25 noiembrie 2003.
…la capela incendiată!
Ulterior, PS Calinic Botoșăneanul a recomandat, în urma unei vizite canonice, construirea unei capele din scândură. Pe locul tramvaiului s-a prelungit construcția de la altar și în data de 25 noiembrie 2003 s-a realizat un locaș mare pentru rugăciune. Această capelă a fost împodobită în interior cu icoane și dotată cu obiecte de cult, cărți, alte obiecte și accesorii pentru a se putea săvârși toate slujbele bisericești.
Timp de aproape 6 ani, în acest locaș s-au desăvârșit botezuri, cununii, înmormântări, Sfânta Liturghie, Utrenia, Vecernia, Sfântul Maslu și alte slujbe bisericești precum și cateheze pentru copii și credincioși.
În data de 1 aprilie 2009, capela a fost incendiată de o mână criminală și a ars în totalitate, nemaiputându-se recupera nimic.
Biserica de zid și acoperișul mistuit de flăcări
În data de 28 iulie 2004 au început săpăturile la fundația bisericii de zid, iar la 15 noiembrie 2004 s-a turnat betonul.
Sfințirea temeliei, în data de 29 iuie 2006, a fost săvârșită de PS Calinic Botoșăneanul.
Zidirea bisericii a fost realizată în mai multe etape: 13 mai – 23 noiembrie 2007, 3 martie – 10 octombrie 2008 și 27 aprilie – 15 octombrie 2009.
Primul acoperiș al bisericii, care cuprindea și turnul de pe naos, s-a realizat în perioadele 19 octombrie – 18 decembrie 2009, 1 martie – 7 iunie 2010.
Pe 8 iunie 2010, acoperișul a fost mistuit de un incendiu, neputându-se recupera nimic.
Turnul actual al bisericii, zidit în formă octogonală și acoperit cu tablă de cupru, a fost executat în perioada 11 iunie – 30 septembrie 2012. Acoperișul actual a fost realizat în perioada 2 aprilie – 12 noiembrie 2012, iar învelirea cu tablă de cupru s-a finalizat în data de 8 noiembrie 2013. Fațada bisericii, însemnând tencuială drișcuită, profiluri la brâuri, cornișe și ancadramente, s-a realizat în perioada 2-17 mai 2015.
Părintele Ionică s-a stins în septembrie 2024, pe un pat de spital, în timp ce în biserica pe care a ridicat-o oamenii se rugau, făcându-i parcă drum de lumină către Raiul oamenilor buni. Căci, înainte de a fi preot și păstor, Părintele Ionică a fost un om bun. Și iubitor de oameni.