Nu este o zi în care să nu auzi pe cineva, sau să vezi la televizor, vorbind de fonduri europene, subvenÈ›ii È™i alte sume de bani care ne vor face viaÈ›a mai uÈ™oară.
În urmă cu câteva zile, o È™tire spunea că proiectele de reparaÈ›ie ale bisericilor monumente istorice trebuiesc semnate de ierarhi (episcopi) nu de preotul paroh sau stareÈ›ul mânăstirii. Această È™tire mi-a amintit de...
Slujesc la o biserică, ctitorie a domnitorului Matei Basarab din 1649, iar anul trecut am terminat de implementat un proiect de restaurare a monumentului care a durat 5 ani de zile (ianuarie 2011 – decembrie 2015).
După ce s-a lucrat „în forță” câteva luni de zile, într-o zi, directorul firmei de construcÈ›ii, îmi dă prima factură:
- Părinte, trebuie să vă pregătiți să ne achitați această factură. Am făcut situația de lucrări, urmează să fie verificată de A.D.R. așa că...
Văd factura... 850.000 de lei... È™i întreb:
- Eu trebuie să plătesc factura? Nu primiți banii de la Uniunea Europeană?
- Nu părinte! Întâi ne daÈ›i banii, apoi, în urma verificărilor È™i a depunerii documentaÈ›iei la A.D.R., primiÈ›i rambursarea de la Ministerul Dezvoltării Regionale.
- Și de unde să vă dau 8 miliarde?
- Nu e treaba noastră; a venit răspunsul.
Două zile am dat telefoane... de unde 8 miliarde? Merg la Ministerul Dezvoltării Regionale, la contabilitate.
- Părinte, trebuie să plătiÈ›i factura din fonduri proprii, banca vă da un O.P., (ordin de plată) dovadă că aÈ›i plătit, îl depuneÈ›i împreună cu Cererea de Rambursare, venim în control È™i, dacă totul este în regulă, vă rambursăm banii.
- Păi, eu nu am 8 miliarde în cont, cred că toate mânăstirile din Moldova nu au atâÈ›ia bani!
- Nu e treaba noastră. Ați semnat un contract... v-ați asumat niște obligații.
- Da doamnă, aveÈ›i dreptate, mi-aÈ›i cerut sute de clarificări, dar nu m-aÈ›i întrebat dacă am 8 miliarde... „È™i-mi cade o fisă” ca argument. Am depus copie după „jurnalul de venituri È™i cheltuieli” de unde reiese că îmi trebuie 100 de ani...
- Părinte, nu e treaba noastră, trebuie să bateți la alte uși!
Am plecat trist È™i nedumerit. A doua zi eram la Consiliul JudeÈ›ean, am fost pe la Integrare Europeană, am auzit de niÈ™te fonduri de garantare. Nimic! După alte câteva zile îl sun pe domnul arhitect care-mi spune:
- Trebuie să faceÈ›i împrumut bancar. AÈ™a au procedat toÈ›i preoÈ›ii care au trecut prin această problemă. Nu există altă soluÈ›ie.
După o săptămână de întâlniri, discuÈ›ii, telefoane, programări È™i audienÈ›e, ajung la concluzia că trebuie să fac un împrumut bancar, altfel tot proiectul „cade”.
Am un prieten contabil, pe Vasile, È™i îl rog să mă însoÈ›ească la o bancă să cer împrumut... 8 miliarde. Îl iau cu mine, dacă o fi vorba de ceva socoteli „să nu fiu pe dinafară.”
Mergem la o binecunoscută bancă. Suntem invitaÈ›i într-un birou de către o doamnă, care, ne face semn să stăm la o masă, apoi, iese pe ușă. După cîteva minute, intră 3 doamne, fiecare cu câte o geantă diplomat în mână, se aÈ™ază în faÈ›a noastră, îÈ™i pun genÈ›ile pe masă, le deschid fiecare È™i, îmi dau câte o carte de vizită. Eu È™i domnul contabil, ne simÈ›im stânjeniÈ›i, că nu avem cărÈ›i de vizită, dar după această introducere, doamna din faÈ›a mea, îmi pune aÈ™teptata întrebare:
- Părinte, ce sumă vreÈ›i să împrumutaÈ›i de la bancă?
- 850.000 de lei, răspund brusc și scurt.
Toate rămân încremenite, iar doamna care îmi pusese întrebarea îÈ™i plimba ochii, în stânga È™i dreapta, stând cu capul fix È™i, mă întreabă din nou:
- Adică 8 miliarde și jumătate?
- Da doamnă, 8 miliarde și jumătate?
- Ce faceÈ›i cu atâÈ›ia bani? Ce biserică este aia?
- Doamnă, reparăm o biserică-monument istoric, de Matei Basarab, printr-un proiect pe fonduri europene nerambursabile, în valoare de peste două milioane de euro... È™i încep să-i "turui" despre seriozitatea proiectului.
- Este o sumă foarte mare! Trebuie să aveți garanții imobiliare!
- Garantez cu biserica! Încerc să glumesc.
- Ce să facem noi cu biserica?
- Doamnă, tot satul, vorba vine, nu face 8 miliarde.
- Episcopia nu are o fabrică de lumânări, clădiri, ceva cu care să garanteze?
- Adică, să merg, să spun episcopului, să gireze un împrumut bancar?
După câteva „politeÈ›uri” plecăm, aÈ™a cum „venirăm”, vorba lui Amza Pellea.
Peste alte câteva zile, după multe telefoane, ne programăm la altă bancă (mai aproape de noi; am gândit că poate vor fi mai sensibili, cunoscând biserica).
AcelaÈ™i ritual, suntem primiÈ›i într-un birou de o doamnă È™i un domn. De cum intrăm, ne aÈ™ezăm la masă, îÈ™i pun genÈ›ile diplomat pe masă È™i ne dau câte o carte de vizită.
- Părinte, de ce sumă aveți nevoie?
- De 8 miliarde È™i jumătate! Îi răspund direct în moneda pomenită dar nefolosită.
- 8 miliarde? Mă întreabă domnul cu o mirare neprefăcută. Și începe să bată „darabana” cu degetele, pe masă, cu o figură preocupată È™i întrebătoare.
- Vă rugăm să aÈ™teptaÈ›i puÈ›in! Îi face semn doamnei È™i iese din birou. Rămân în „stand-by” cu Vasile, prietenul meu, contabil. După câteva minute bune se întorc, iar doamna îmi face o propunere:
- UitaÈ›i ce ne-am gândit! Vă susÈ›inem în finanÈ›area proiectului dar constituiÈ›i la noi un depozit de 50 de miliarde È™i...
- Doamnă dacă aÈ™ fi avut 50 de miliarde aÈ™ mai fi venit la bancă? Și plecăm încântaÈ›i de idee.
- Vasile, îi spun prietenului meu, în drum spre maÈ™ină, ăștia toÈ›i au genÈ›i diplomat È™i cărÈ›i de vizită!
- Am observat, dar după cum văd, le au goale.
După alte cîteva zile, am stabilit împreună să luăm cu „asalt” BucureÈ™tiul. În capitală or fi mai mulÈ›i bani! Eram într-o situaÈ›ie disperată. Firma de construcÈ›ii, din 40 de muncitori care lucrau zilnic, pe È™antier, redusese numărul lor la jumătate. Firma de consultanță mă solicita la întocmirea de documente aproape zilnic. Prima Cerere de Rambursare a avut 6 (È™ase) bibliorafturi. Nu-mi venea să cred! În vinerea Sfintelor PaÈ™ti din anul 2013, am semnat È™i È™tampilat 1866 de pagini (È›in minte pentru că este anul abdicării lui Cuza).
După ce culegem alte informaÈ›ii, mergem la o bancă, în BucureÈ™ti, dar luăm cu noi È™i un reprezentant al firme de consultanță, o persoană bine pregătită, distinsă; am gândit că eu È™i Vasile nu avem destulă „greutate”.
Ne dăm întâlnire la ora 10 în față la Inter, mergem la bancă È™i... măi frate È™i ăștia au genÈ›i diplomat! Doi domni ne invită într-un birou, îÈ™i pun „diplomaturile” pe masă, ne oferă câte o carte de vizită... întrebări, discuÈ›ii, explicaÈ›ii, garanÈ›ii imobiliare, Patriarhia are proprietăți... să garanteze, Statut B.O.R... insesizabilă. Nu avem cum; la revedere, să trăiÈ›i.
Deja, noaptea, nu mai dormeam. O lună de zile am fost la toate băncile cunoscute È™i necunoscute. Nu primeam decât cărÈ›i de vizită.
Dar, într-o dimineață, Dumnezeu È™i-a întors faÈ›a către această lucrare È™i primesc telefon de la o cunoÈ™tință:
- La ora 11 mergem la banca (...) să încercăm È™i acolo. Îl sun imediat pe Vasile.
- Vasile, la ora 10, ne întâlnim la Big Berceni. Plec repede, de acasă, ne întâlnim È™i, intrăm în magazin.
- Trebuie să-mi iau o geantă diplomat – îi spun lui Vasile – cărÈ›i de vizită mi-am făcut pentru că...
Îmi pun actele È™i cărÈ›ile de vizită în geanta diplomat, ne întâlnim È™i, toÈ›i trei, la ora 11, eram la bancă. Ne aÈ™tepta, domnul director, în persoană. Un bărbat, în jur de 40 de ani, înalt, simpatic, slab, semăna cu Ștefan Bănică. Ne aÈ™ezăm, pun diplomatul pe masă, primesc o carte de vizită, ofer È™i eu una. Fac o introducere; proiect, fonduri europene, monument istoric, Cerere de Rambursare, bla, bla, bla.
- Domnule părinte, nu este nici o problemă. Am lucrat cu fonduri europene, știu despre ce este vorba, de ce sumă aveți nevoie?
- De 8 miliarde și jumătate!
N-a avut nici o emoție, n-a schițat nici un gest și, mi s-a adresat ca și cum i-aș fi solicitat 8 lei și 50 de bani.
- UitaÈ›i cum procedăm. Vă deschideÈ›i cont la noi, îÈ™i deschide È™i firma de construcÈ›ii cont, tot la noi, apoi vă împrumutăm 850.000 lei, îi viraÈ›i în contul firmei, noi vă dăm O.P.-ul È™i îl depuneÈ›i cu Cererea de Rambursare la A.D.R.
- Cu ce garantăm? Am întrebat curios.
- Cu nimic. Firma de construcÈ›ii nu se atinge de bani până nu vă vine rambursarea.
- Ce ne costă?
- 2% miÈ™carea banilor dintr-un cont în altul, adică 170 de milioane pe care ni-i viraÈ›i în ziua împrumutului È™i 12% pe an, atâtea luni până vă vine rambursarea.
Acest om, a fost salvarea noastră. Timp de aproape 2 ani, banca a încasat, aproape 150.000 de lei, doar pe O.P-uri È™i dobânzi. Nu a riscat nimic. Dar a fost soluÈ›ia salvatoare.
În ziua când aveam O.P.-ul, în mână, i-am dat telefon domnului contabil:
- Vasile, dacă nu-mi făceam cărÈ›i de vizită È™i nu-mi luam geantă diplomat, rămâneam cu biserica nereparată.
Pr. Nicolae Trușcă, parohia Negoești