Eu pacatosul si nevrednicul slujitorul lui Dumnezeu, marturisesc cu smerenie ca din postul Craciunului si al Sfintelor Pasti, nu posteam decat prima si ultima saptamana. Ma justificam inaintea constiintei mele (constiinta este glasul lui Dumnezeu in om) ca in cei cinci ani de Seminar (si internat) primeam mancare de post doar in prima saptamana a postului pentru ca inainte de Craciun si Pasti eram deja in vacanta acasa.  

Dar sambata 13 august (ce zi!) ora paisprezece si zece minute "trecute fix" acasa fiind si stand pe scaun, am simtit o puternica durere in piept si am transpirat abundent. Preoteasa a dat telefon la salvare si, spre cinstea lor si norocul meu, in zece minute a venit o ambulanta de la spitalul din Budesti.  

Doamna doctor m-a consultat sumar, mi-a facut o injectie intravenos… suspect de infarct… urgent la Bucuresti.   Peste treizeci de minute intram glorios in capitala tarii; treceam pe rosu, sirene, girofar… ce mai, parca eram prim - ministru! La spital m-au dezbracat si mi-au pus perfuzie in mana, pe piept vreo sase fire cu ventuze si m-au cuplat la un monitor; eram impodobit ca un brad de Craciun.  

A doua zi doctorul mi-a spus: "Parinte cred ca ai o pila acolo Sus!" si mi-a aratat tavanul cu degetul. Miercuri dimineata am fost mutat de la terapie intensiva intr-un salon unde mai erau doua persoane; nea Vulpe, un contabil din Targu Jiu in varsta de vreo 50 de ani si nea Dumitru, un taran din Teleorman, mic de statura, slab, supt la fata, doar cu vreo doi, trei dinti in gura si neras de vreo doua saptamani in varsta de 87 de ani. Joi dimineata vine domnul doctor in vizita:  

- Nea Vulpe ai colesterol 400, trigliceride 350, glicemie 150… ai diabet, de aia nu mai vezi nici bine, ai facut un preinfarct… e rau de tot. Ce mananci de ai grasimile astea asa mari?  

- Domnu’ doctor, raspunde nea Vulpe stand pe marginea patului, imi place sa mananc oua cu jumari. Si incepe sa explice gesticuland din maini. Intr-un tuci neaparat de fonta, pun bucati de costita, carnati si pecie si dupa ce se incing bine, trantesc peste ele 3-4 oua…  

- Si mananci asa ceva?  

- Si mai beau si cate o sticla de vin cand am, raspunde victorios nea Vulpe.  

- Ai umblat tu Vulpe cat ai fi umblat, dar acuma ti s-a infundat, ii spune domnul doctor citandu-l pe Anton Pann. Ganditor, cu un pix in gura si cu fisele noastre medicale in mana, se opreste in dreptul taranului din Teleorman:  

- Mosule, nu ai nimic la inima, te doare spatele de munca. Uite reteta asta, iei doar niste algocalmin. Dumneata ce mananci ca ti-au iesit analizele ca la copii?   

Mos Dumitru stand culcat pe spate in pat, picior peste picior incepe sa povesteasca foarte degajat:  

- Toate "posturili" le-am tinut… si miercurea si vinerea. Niciodata nu m-am imbatat… nu mi-a trebuit muierea nimanui… am fost om la locul meu, si-am munciiit… de m-am spetit… toate canoanele lu’ popa le-am tinut… iar carne n-am mancat decat duminica…  

- Mosule, il intrerupe nea Vulpe leganandu-si picioarele pe marginea patului, noi nu mai apucam 87 de ani nici impaiati!  

Razand (toti radeam) domnul doctor vine la mine:  

- Parinte, dupa cum ti-au iesit analizele nu te prea omori cu postu’. Ai facut un infarct miocardic acut. Era sa dai coltu’. Dumneata nu postesti?  

- !? ( Privesc pantofii domnului doctor. Nu are sireturi… are pantofi cu catarama. Sunt albi. Cred ca asa ar trebui sa fie!)  

- Ce mananci parinte?  

- Domnu’ doctor, nu am o mancare preferata, mananc orice… fara retinere si fara restrictie.  

- Parinte iti dau canon… toata viata dumitale sa postesti "toate posturili" daca vrei sa ajungi varsta lui mos Dumitru neimpaiat, oua sa nu mai mananci decat doua pe an, de Pasti… iar carne de porc tot odata pe an, de Craciun, 200 de grame. Pai se poate, parinte?! Credeam ca preotii sunt intelectuali! Dumneata nu citesti nimic despre mancarea sanatoasa? Cum adica mananci orice? De aia cand va da la televizor nu mai incapeti pe ecran!?   

Si iese din salon trantind usa. Cuvintele astea mi-au mers la inima. Dupa zece zile am venit acasa. Slabisem 10 kilograme. Postul Craciunului care a urmat si al Sfintelor Pasti am tinut canonul domnului doctor luat parca din pravila unei manastiri. Pe toti ai casei mele i-am pus sa posteasca. Si cainele a postit… si bine ne-am simtit.    

(Preot Nicolae Trusca)