de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Am profitat de libertatea oferită de autoritățile belgiene în timpul pandemiei pentru a vizita cât am putut, la fiecare sfârÈ™it de săptămână, orășele, sate, parcuri, domenii provinciale, pe È™osele secundare, fără grabă, fie în Valonia, fie în Flandra.
Ceea ce am remarcat cu mare uÈ™urință de fiecare dată este că nu există în Belgia spaÈ›iu abandonat: nici în interiorul localităților, nici în afara lor. OraÈ™ele mici È™i satele sunt în general ordonate È™i curate. LipseÈ™te din ele opulenÈ›a construcÈ›iilor È™i, cu rare excepÈ›ii, lipsesc gardurile. Casele sunt de o arhitectură simplă È™i elegantă; regulile urbanistice sunt respectate de toată lumea.
SpaÈ›iile publice sunt curate, clar marcate, cu protecÈ›ie maximă pentru pietoni È™i pentru copii, dar È™i cu piste amenajate pentru bicicliÈ™ti È™i pentru transportul în comun. Există nenumărate limitări de viteză È™i o mulÈ›ime de radare, toate semnalizate clar, de la distanță. Oriunde se pot planta flori, se plantează flori. Oriunde e nevoie de gard, se face gard viu. Oriunde e loc de arbori, se plantează arbori. Fiecare localitate îÈ™i pune în valoare patrimoniul: o biserică, o cetate, un castel, un turn, un loc de bătălie, totul explicat pe panouri, în aplicaÈ›ii pe telefon, pe site-uri disponibile în cel puÈ›in trei limbi.
La fel de încântător este spaÈ›iul dintre localități: fiecare bucățică ce poate fi cultivată e cultivată, iar proporÈ›ia de natură „sălbatică” È™i cultură agricolă este bine respectată. Toată Belgia abundă în parcuri È™i domenii provinciale în care sunt amenajate spaÈ›ii de plimbare, suprafeÈ›e pentru taberele È™colare, terase, plimbări cu bicicleta, zone întinse pentru animale domestice, spaÈ›ii de expunere a mărfurilor locale. Nu am auzit niciodată, dar absolut niciodată, muzică de pe terase sau din maÈ™ini. Nu am văzut niciodată, dar absolut niciodată, tarabe cu chinezării.
Am învățat de la belgieni ce înseamnă patriotismul: a-È›i iubi È›ara înseamnă a iubi spaÈ›iul ei, tot spaÈ›iul ei: spaÈ›iu locuit, spaÈ›iu public, spaÈ›iu natural, spaÈ›iu de circulaÈ›ie, spaÈ›iu istoric. A fi patriot înseamnă a nu-È›i abandona È™i a nu-È›i batjocori pământurile. A nu rupe flori să le duci acasă, a nu smulge plante ca să le pui pe balconul tău, a nu arunca nici măcar o gumă de mestecat sau un ambalaj în natură.
Din punctul de vedere al relaÈ›iei cu spaÈ›iul È™i după ce vedem zi de zi pe întinsul patriei, ai putea zice că românii sunt în plin război cu È›ara lor, pe care o urăsc cu o înverÈ™unare greu de înÈ›eles: să defriÈ™eze, să sece râurile, să arunce gunoaie oriunde, să abandoneze lucruri peste tot, să facă zgomot, să urâÈ›ească, o campanie necruțătoare de distrugere a tot ce înseamnă spaÈ›iul din jur.
De aceea, cred că orice discurs sforăitor despre patriotism, orice umezeală în ochi naÈ›ionalistă este inutilă câtă vreme nu vom înceta să ne brutalizăm spaÈ›iul: de la defrișări È™i gunoaie, până la trotuare È™i arhitectură coruptă, toate stau mărturie pentru relaÈ›ia de sălbăticie pe care o întreÈ›inem cu spaÈ›iul.