Intrăm în al 100-lea an de Unire mai dezbinați ca niciodată. Sfârșim un 2017 greu, privind neputincioși înspre o Țară pe care parcă nu o mai recunoaștem. Am ajuns la finalul unui an marcat de împliniri şi neajunsuri, de răbufniri sociale şi victorii mai mult sau mai puţin vremelnice. Un an în care am simţit împreună bucuria, recunoştinţa, amărăciunea, dezamăgirea, speranţa.
După aproape trei decenii de amăgiri, de impostură politică, după ani de aşteptare inutilă, anul 2017 a lăsat în urmă alte lecţii dureroase. Am fost martori ai loviturilor politice, am văzut căzând puternici ai zilei care până ieri întindeau sacoşe cu pomeni electorale şi fluturau pancarte victorioase. Am ascultat discursuri înălţătoare sau cuvinte sforăitoare şi sfidătoare. Am privit cum moartea seceră tineri şi bătrâni în spitale, pe șosele, chiar și în propriile case. Am învăţat să exprimăm compasiunea, am simţit pericolul mai aproape decât credeam că poate să fie vreodată.
Dar am primit și veşti minunate despre copii care s-au întors acasă, în Botoşani, cu premii şi recunoaşteri internaţionale. Am sărbătorit împreună succesul botoşănenilor mari şi mici, am fost împreună în stradă, am participat alături la campanii umanitare, ne-am bucurat de triumful vieţii şi al trăirilor frumoase. Am ascultat nevoile celor mulţi sau ale celor singuri. Am încercat să vă fim de folos, să ascultăm criticile, să ne asumăm greşelile. V-aţi supărat pe noi şi ne-aţi certat. Ne-am mai supărat şi noi. Dar am pornit împreună la un drum deloc simplu si din ce în ce mai dificil, într-o lume în care chiar şi a mărturisi un adevăr mic devine un act de război pentru o altă lume.
Pentru ca răul să triumfe, e de ajuns ca oamenii buni să nu facă nimic, spune o vorbă. Pentru 2018 ne dorim să nu mai vedem răul triumfând, să nu ne mai simţim copleşiţi de sărăcie, de boală, de spaimă. Să fim demni şi drepţi. Să ne alegem oameni care cred în noi, să ne păstrăm credinţa şi tradiţiile.
Să ne bucurăm că, într-o Europă frământată, mai respirăm aer românesc, mai avem pământ care ne hrăneşte, că mai suntem un popor cu valori, cu morală, cu identitate naţională. Nu îi uităm nici pe ei, politicienii de conjunctură, care din ce în ce mai puțin ne reprezintă. Ei, politicienii, au devenit o categorie aparte, cu legi proprii, cu superimunitate.
Ce avem de făcut? Să ne iubim unii pe alții așa cum Iisus ne-a iubit pe noi, ne-ar spune un părinte înțelept. Să ne încredem în noi înșine mai mult decât alții îndrăznesc, ar spune oamenii de bine. Să votăm, pentru că viitorul țării (lor) sună bine, ne spun politicienii.
Dincolo de toate, avem nevoie să nu uităm cine suntem.
Să ne dorim un an 2018 mai curat, un an de pace și bună înțelegere. Să fim sănătoși și lucizi, buni cu noi înșine pentru a dărui din binele nostru aproapelui aflat în suferință. Să ne iubim și să fim solidari. Numai astfel vom rămâne împreună.
Avem nevoie de curajul de a rosti apăsat gândul care construiește, de puterea de a amenda impostura și megalomania și de înțelepciunea de a nu ne mai alege/urma orbește conducătorii. Trăim într-o Românie în care ni se spune cât avem voie să trăim, când ni se permite să murim. Într-o Românie confiscată de o mână de hoți cu carnet de partid. Cine ne mai apără copiii, cine mai îndrăznește să vorbească astăzi despre pământ, familie, ortodoxie?
Și avem nevoie, mai mult ca niciodată, de copiii noștri. Fără ei viitorul va fi unul șubred, dărăpănat, va fi un viitor trecut!
E vremea dezgenunchierii, a privitului în ochi, a rostirii gândului bun în Adevăr.
Pentru ca răul să triumfe, e de ajuns ca oamenii buni să nu facă nimic. Pentru ca binele să triumfe, am spune astăzi, trebuie să scăpăm de impostură, de mediocritate, de evaziunea spirituală în care ne complacem de zeci de ani. Este vremea întoarcerii la Adevăr.
LA MULŢI ANI, botoșăneni! La mulți ani, români!
Un an 2018 al demnității și al păcii vă dorim!