Astăzi, 4 mai 2025, la împlinirea a 70 de ani de la trecerea în lumină a lui George Enescu, Muzeului Național ”George Enescu” din București aduce un omagiu celui mai important muzician român din toate timpurile.
„În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, pianist, violonist și profesor”, așa se autocaracteriza Enescu. Mai mult, muzicianul român era și desenator, caricaturist, poliinstrumentist. În tinerețe, cântase la violă, violoncel, clarinet, corn și orgă, detalii mai puțin cunoscute de publicul larg. Dar mai presus de orice, muzicianul se considera compozitor. Enescu obişnuia să spună: „eu compun mergând“. „Pentru mine viața fără muncă nu-și are rațiune...“
Lucra ori de câte ori avea câteva clipe de răgaz, în camere de hotel, pe vapor, în vacanțe, între două turnee. De multe ori, lăsa la dospit ani de zile idei pe care nu avea timp să le îmbrace într-o formă definitivă. Stau mărturie manuscrisele din arhiva muzeului. Pătrunzând în laboratorul intim al creatorului cu sfială, descoperim pe lângă începuturi fără bară finală, frământări, căutări, șlefuiri ce conduc spre perfecțiune.
Bernard Gavoty l-a înțeles din prima clipă, afirmând că în scurtă vreme Enescu va fi considerat unul dintre cei mai mari creatori ai secolului XX.
Iar pianistul francez Marcel Ciampi, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui George Enescu, scrie în necrologul apărut în publicația pariziană Le Guide du Concert et du Disque: „de când ne-a părăsit, amintirea lui devine mai puternică pe zi ce trece”. Și într-adevăr, acest lucru se confirmă. Enescu este din ce în ce mai prezent pe scena muzicală internațională.
Cu toate acestea, deși tot mai mulți muzicieni din întreaga lume consideră fascinantă creația enesciană, există încă rezerve față de muzica sa. Scriitura complexă nu se dezvăluie la prima citire sau audiție. Trebuie să ai răbdare să te apropii, să o studiezi în detaliu, cu multă atenție, ceea ce înseamnă mult timp și energie. Dar dacă reușești să te apropii de muzica enesciană, ajungi să o iubești cu tot sufletul. Or, în lumea noastră predominant materialistă, câți mai au răbdare să iubească? De aceea, impunerea muzicii lui George Enescu înseamnă eforturi conjugate și constante. În acest sens, Muzeul Național ”George Enescu” are misiunea nobilă nu doar de a scoate la iveală toate documentele pe care le deține în patrimoniul său, dar și de a promova, prin fiecare activitate, modelul de umanitate și spiritualitate Enescu.
Despre compozitorul, interpretul și profesorul Enescu s-a scris un număr impresionant de cronici, eseuri, articole și recenzii, biografii, studii și cărți de specialitate în întreaga lume. Compozițiile sale au fost cercetate de generații întregi de compozitori și muzicologi români și străini.
De aceea, azi simt mai degrabă nevoia să evoc omul din umbra creatorului.
Lucrez în muzeu de 30 de ani. Și de câte ori privesc obiectele care i-au aparținut, sau manuscrisele muzicale, încerc să îl văd dincolo de toate acestea și să mă întreb: Cum era persoana care însoțea muzicianul? Ne răspund la întrebare toți care l-au cunoscut și care ne-au lăsat mărturii scrise. Era, în primul rând, iubitor de Dumnezeu, perfect conștient de harul primit din Înalt. De aceea era modest, generos, cald, prietenos, loial. Înzestrat cu o vie inteligentă, manifesta un excepțional simț al umorului. Era și un mare patriot.
Şi-a ajutat colegii, i-a sprijinit pe compozitori şi pe interpreţi, a concertat în scopuri caritabile. A înființat un premiu național de compoziție, susținut din banii săi, a fost unul din fondatorii Societăţii Compozitorilor Români, precum şi primul preşedinte de onoare al acestei, care astăzi poartă numele de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor. Aclamat pe mari scene ale lumii, a susținut numeroase concerte și în ţară în toate oraşele şi orăşelele României, îndeplinindu-și astfel misiunea cu smerenie și dăruire. „Viața mea toată mi-am pus-o fără preget în serviciul artei. Iar arta mea e pusă la dispoziția lumii întregi“...
Într-o lume debusolată, în plină schimbare, George Enescu rămâne un reper pentru noi toți și trebuie să facem mai mult pentru a-l aduce firesc în mințile și sufletele noastre.
Muzicolog Cristina Liliana Andrei
Manager al Muzeului Național ”George Enescu”