În primul rând, premisa de la care se pornește este greșită. Cu mici excepții, la 6 ani, la școală ajung nu doar analfabeți funcțional, care încă n-au avut timp să-și dezvolte gândirea critică, ci analfabeți la propriu, care nu știu să scrie și să citească.
Întrebarea corectă la care voi încerca să răspund în continuare e de ce nu reușește școala să alfabetizeze în gândire analfabeții funcțional care i-au călcat pragul la 6 ani?
1. Telefonul
Utilizarea telefonului mobil în timpul orei este strict interzisă, cu excepția cazurilor în care este folosit în scop didactic. Însă, cum pui în practică această regulă?
La fiecare clasă, există un suport unde stau telefoanele mobile. Profesorul ar trebui ca la începutul fiecărei ore să verifice matematic dacă numărul telefoanelor din acea cutie este egal cu numărul de elevi din clasă. De cele mai multe ori, nu e. Trebuie anchetă. Cum îi identifici pe cei care nu și l-au lăsat la dulap? Pe telefon nu scrie al cui e. Îi poți ruga pe elevi să își ia fiecare telefonul, să vezi cine rămâne fără. Dar și aici apare o problemă: deși vă vine greu să credeți, sunt copii care nu au telefon. Cum deosebești pe cei care nu au de cei care au, dar nu l-au plasat în suport? Deja pierzi prea mult din timpul lecției...
Unde mai pui că unii au două telefoane, așa că pot renunța liniștit la unul, că îl au pe cel de rezervă în buzunar.
Apoi, cum verifici, în timpul orei, dacă elevii stau pe sub bancă pe telefon? La test, te plimbi printre rânduri, dar, când scrii la tablă, cum ai mai putea să faci acest lucru?
Așadar, practic, oricât de scrupulos ai fi, nu poți controla ca elevii să nu stea pe telefon la oră.
2. Rebelul
Sunt ore la care profesorul aleargă un elev prin clasă precum un țânțar într-o noapte de vară prin cameră.
S-a discutat acum ceva timp de o clasă unde să stea cei ce deranjează ora, însă s-a început prost, numind-o sală de detenție, și s-a renunțat rapid, din lipsă de spațiu (în unele școli, și cancelaria a fost transformată în sală de clasă) și lipsă de personal: statul nu plătești profesori care să predea, dar supraveghetori care să stea cu rebelii în oră...
3. Pistolul cu apă
Nevoile fiziologice nu pot fi negate, însă ele au devenit azi pretext de sustragere de la lecție. Un elev are 6-7 ore de curs pe zi și 50-60 de minute de pauză. Însă, nu în ora de recreație își satisface nevoile, ci în orele de curs.
Petul a devenit un fel de pistol cu apă cu care elevii se joacă în oră. Toți vor să meargă să și-l umple la lecție. Unii și-l golesc (d)in pauză, ca să aibă pretext să iasă în oră.
Odată introdusă în corp, apa trebuie eliminată. A merge la toaletă în oră nu mai e excepție, ci normă.
Vai de profesorul care îndrăznește a refuza dreptul elevului de a-și umple sticla cu apă de la automatul de pe hol sau care nu îi permite să meragă la toaletă în timpul orei. Chiar dacă, de atâtea ori, nevolnicii s-au întors cu directorul, care îi prinsese făcând TikTok sau fumând în baie...
4. Lipsa de autoritate a profesorului
Profesorul nu mai poate respinge un referat ca plagiat, nu mai poate corecta cu roșu, nu mai poate asculta în fața clasei, nu mai poate da teme.
Când l-ai deposedat de toate pârghiile de predare-învățare-evaluare, cum ai mai putea trage la răspundere dascălul pentru calitatea actului eduațional?...
Sursa: Jurnalul unui profesor / Facebook