Alexandra Ivanov a oferit, prin propria moarte, o șansă de îndreptare a unor deficiențe din sistemul public de sănătate, o schimbare a percepției asupra responsabilității. Deopotrivă, tragedia a servit și intereselor politice meschine, camuflate într-o empatie teatrală. În goana după notorietate și influență, mulți au transformat suferința în monedă de schimb, profanând memoria victimei și târându-i familia într-un hidos joc de imagine.
Moartea Alexandrei a stârnit un val de revoltă, dezamăgire și repulsie, reflectate într-o mobilizare civică care a produs efectele așteptate într-o democrație. Demiterea managerului Spitalului Județean de Urgență, măsurile de reorganizare și dezbaterile privind necesitatea unor reglementări legislative se numără printre consecințele pe care societatea le-a produs în mod deliberat.
Pe fondul emoției puternice, figurile politice au încercat să dirijeze furia colectivă înspre ținte alese din rândul propriilor adversari. Așa se face că neglijența din sistemul sanitar a ajuns pe umerii unor decidenți care nu răspund de conduita profesională a cadrelor medicale. Cei care au cerut demisia pesedistei Doina Federovici au încercat o mișcare pur politică, așa cum a fost numirea unei liberale în fruntea „Mavromati” într-o perioadă de criză. În aceeași cheie se traduce și „inspecția” făcută de deputatul userist Ungureanu, care a strigat spumând despre cât de maltratați sunt cetățenii sub guvernarea PNL-PSD. Ceva mai departe de ochiul critic, dar cu prezență proeminentă, AUR și-a împânzit mesagerii printre mulțimi și a pozat în salvator pe Facebook.
Astfel de politicieni au săvârșit un act de compromis moral și uman, întorcându-se cu vădit dispreț față de suferința altora și readucând în prim-plan propriile interese înguste. Au depășit limitele unei opoziții decente și au orbecăit liberi în labirintul populismului. Au pledat cu cinism grosolan pentru sancționarea electorală a vinovaților pe care i-au inculpat public, uitând că instrumentele de operare a sistemului au fost cândva și pe mâinile lor.
Fără obiective politice, dar cu interese egoiste au acționat și unii activiști locali, care au ridicat din cadavrul Alexandrei o punte spre faimă. Prin captarea atenției mediatice, prin exploatarea sensibilă și excesivă a tragediei, și-au promovat propria persoană în detrimentul demnității și al respectului față de familia îndoliată. Au urmărit mai degrabă aderența unor noi urmăritori decât sprijinirea celor în suferință și înfăptuirea unei schimbări. Au cerșit apreciere folosind numele Alexandrei, dar au rămas goi de compasiune pentru adevărata durere.
Nici presa nu s-a ferit de abuzuri. Numerele rotunde de vizualizări au sedus unii reporteri până la abordarea agresivă a familiei Alexandrei. Au confruntat-o în fața camerelor cu întrebări sensibile și i-au exploatat lacrimile, într-o mișcare mecanică, lipsită de empatie și respect față de intimitate. Amplificarea traumelor nu a mai fost conștientizată în extazul traficului. În capcană am pășit și eu pe alocuri, iar prin această mărturie îmi cer iertare.
Iertare, Alexandra, pentru mizeriile pe care le-am tolerat. Iertare pentru nemernicia unor oameni în care am crezut. Iertare că ne-am pierdut reperele morale. Sper ca destinul tău să fie semnalul întoarcerii pe calea cea dreaptă pentru noi toți.
(foto: Vice.com)