Dacă epigrama este inteligența comprimată (de la Ovidiu Creangă zicere), epigramistul este recipientul în care spiritul umoristic se metamorfozează și devine artă.
Chiar dacă sunt considerați tributari unui stil considerat mai degrabă marginal în tărâmul literaturii, epigramiștii sunt creatori de o impresionantă inteligență, și este de ajuns să îi amintim aici doar pe Păstorel Teodoreanu, Cincinat Pavelescu sau pe George Topârceanu.
Mergând chiar mai departe, vedem că, în lucrarea sa, "Cuvântul de spirit și comicul" (1905), Sigmund Freud aduce în atenție nu doar componenta psihologică a comicului, dar mai ales dimensiunea estetică a acestuia. Or epigrama, mai mult decât oricare altă specie literară, se impune tocmai prin componenta estetică, cea care trece dincolo de simpla versificație a prea-numeroșilor veleitari.
Născut pe 1 ianuarie 1947 în Bucecea, județul Botosani (unde a absolvit clasele primare, gimnaziale și liceale), Vasile Larco a primit recunoașterea pe meleagurile natale în anul 2009, cand i-a fost decernat titlul de Cetățean de onoare al Orașului.
Un pământ natal care pare să-i fi asigurat dintru început energia creatoare, chiar dacă s-a ivit pe lume într-un timp al celor mai grele încercări istorice. Abia ieșită din a doua conflagrație mondială, România se prăbușea în cumplita secetă ce avea să pună la pământ laolaltă oameni și animale. Mărturisește însuși scriitorul că o boală cruntă în copilărie a fost foarte aproape să îi închidă definitiv drumul vieții. A supraviețuit datorită grijii pe care părinții au manifestat-o asupra sa.
A luat contact de timpuriu cu lumea satului. Înainte de a intra în aula universitară, a lucrat la profesor suplinitor la Verești (1965-1967), apoi, din 1971 până în 1992, a fost proiectant la IUPS Iași (timp în care a urmat și cursurile superioare). Îl regăsim mai târziu ca șef de birou în cadrul unei firme din Iași, unde ulterior ocupă funcția de director.
A absolvit Facultatea de Mecanică, a scris numeroase cărți și a fost distins cu nenumărate premii, find inclus în peste 60 de antologii și culegeri de creații literare satirico-umoristice.
Vasile Larco pare să își fi împlinit astfel menirea, cea de a marturisi public ironiile timpului său, de a hohoti – uneori amar, e adevărat – sau de a construi metafore pe măsura hazului lumesc.
Asta nu l-a impiedicat să poposească și pe tărâmul poeziei, versul său atrăgând atenția criticii și a confraților săi.
A debutat cu epigramă în anul 1987, în Flacăra Iașului. Însă numele lui Vasile Larco s-a impus mai ales în urma publicării epigramelor în diverse ziare și reviste, de la Clopotul, Cronica, până la Epigrama, Evenimentul de Iași, Haz de necaz, Surâsul Bucovinei, Ziarul de Iași și încă multe altele.
Vasile Larco "tratează" în cheie umoristică "boli cronice" și boli "de tranziție", obiceiuri, apucături, tare, vicii și servicii, spune Nicolae Turtureanu despre scriitorul născut în Bucecea Botoșanilor.
O figura veselă într-un peisaj gri, apăsat de crize financiare interminabile, Vasile Larco face haz de necaz, jucând pe scena literaturii satirico-umoristice rolul unui atent observator al personajelor lumești, fie ele politice, mondene sau pur întâmplătoare. Despre Vasile Larco, cu referire la volumul "Un buchet de ironii" (Editura Junimea, Iași, 1999), Horia Zilieru spune că autorul "fuge de clişeele în serie, de boala stereotipiei, acestea, printre multe altele, au în creuzetul umorului săruri şi acizi leneşe/leneşi". Mai mult, "textele sunt lucrate cu migală, eliminându-se asonanţele, comparaţiile teşite, lungimile parazitare, echilibrând clar/obscurul, ferindu-le de imixtiunea urâtului", completează Horia Zilieru.
A publicat volumele "Hohotiera" (poezii, epigrame şi proze umoristice; Iaşi: Omnia, 1994), "Zodia râsului" ( proze umoristice; Iaşi: Junimea, 1996), "Păcatul omenesc" (epigrame; Iaşi: Cronica, 1997), "Un buchet de ironii" (poezii umoristice şi epigrame; Iaşi: Junimea, 1999), "Un bob zăbavă" (poezii; Iaşi: Cermi, 2001), "Pedeapsa timpului" (poezii; Iaşi: DramArt XXI, 2003), "Dincolo de orizont" (poezii; Iaşi: Zebra Sound, 2004), "În aşteptarea luminării" (epigrame alese; Iaşi: Rocad Center, 2006), "Visuri" (versuri; Iaşi: Rocad Center, 2007), "Semnalul de alarmă" (epigrame alese; Iaşi: Rocad Center, 2009), "Un popas pe aripa timpului" (cronici, fabule, parodii; Iaşi: Rocad Center, 2009). "Cartea copiilor cuminţi" (poezii pentru copii; Iaşi: Rocad Center, 2010), "Monografie selectivă a oraşului Bucecea" (în colab.; Botoşani: Agata, 2011), "Careul de ispite: femeia, bărbatul, banul şi vinul în viziune epigramistică" (Iaşi: Rocad Center, 2012), "De la "poarta ţărnii"… la firul de mătase" (poezii; Iaşi: Tipo Moldova, 2012), "Circul fără cupolă: povestiri vesele pentru toate vârstele" (Iaşi: Rocad Center, 2012).
Vasile Larco este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din Romania, membru al grupării literare satirico-umoristice "Academia Liberă Pastorel" din Iași. Este, de asemenea, membru al Societăţii pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu" din Cernăuţi, membru al Societăţii Culturale "Junimea 90" din Iaşi, preşedinte de onoare al Cenaclului Literar "Nectarie" din Vama-Suceava.
"Vasile Larco face o figură aparte, plina de culoare, verva şi inventivitate în peisajul literaturii satirico-umoristice, dovedind cu fiecare noua apariţie editorială maturizarea demersului literar, ataşamentul faţă de valori morale şi artistice", scrie Cornel Udrea despre Vasile Larco.
În anul 2015 i s-a decernat Premiul USR, filiala Bacău, pentru Literatură Umoristică. A fost premiat la numeroase concursuri naţionale de creaţii literare satirico-umoristice.
A fost distins, de asemenea, cu Premiul "Valentin Silvestru" (1997); Diplomă de merit de la Uniunea Epigramiştilor din România (2007); Premiul anului 2009 din partea Uniunii Epigramiştilor din România; Medalia "Doctor Umoris Causa", Vaslui (2008, 2010, 2012, 2014); Medalia "Toamnă Bacoviană", USR, Filiala Bacău (2011); Diploma OPERA OMNIA, Liceul "Tocilescu", Mizil (2012).