Ştefan Aruxandei este din Botoşani şi are 33 de ani. În anul 1999 a absolvit Facultatea de Arte din cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti. A cântat, a dezvoltat mai multe proiecte culturale, abordând genuri diferite, însă muzica a avut alt rol în viaţa lui Ştefan, aceea de a-i aduce în preajmă oameni frumoşi. A cântat pe scena de la Mamaia, a scris un text inchinat Laurei Stoica, a înregistrat şi alături de Mălina Olinescu.
A fost doi ani redactor, apoi asistent director de program pentru emisiunea "Surprize, Surprize", iar în activitatea de PR al Andreei Marin a dovedit o discreţie demnă de un adevărat profesionist.
Dar cel mai frumos aspect al vieţii sale rămâne lumea Walt Disney, unde dublează "vocea" lui Mickey Mouse, la firma de producţie cinematografică Ager Film, singura autorizată din România pentru dublarea produselor Disney. O "prietenie" care, iată, durează de 10 ani.
"Este un personaj cu multă energie pozitivă, este ghiduş, descurcăreţ în orice situaţie, este haios, caraghios, plin de umor şi voie bună!, povesteşte Ştefan Aruxandei pentru evz.ro. Oricât ai fi de supărat, de chinuit sufleteşte, totul dispare dimineaţa, când intră la dublaj. După primele replici simte cum se naşte o energie extraordinară, care îi schimbă în bine întreaga zi: "E un joc frumos!", spune Ştefan, convins că, "dacă în noi, indiferent de vârstă, încetează să mai existe copilul, înseamnă că suntem pierduţi".
Prietenia dintre Ştefan Aruxandei şi Laura Stoica era de notorietate, relaţia dintre cei doi impresionând mai ales în momentul în care artista s-a prăbuşit brusc din această viaţă, alături de iubitul şi de copilul ei nenăscut. Un crunt accident, în luna martie a anului 2006.
"Imi lipseste la modul profund, a lasat un gol, am pierdut un mare prieten cu care rezonam, cu Laura am impartasit atat de multe, intr-o perioada in care prietenii mei erau extrem de putini, aproape inexistenti. Laura era oaza in care evadam dintre cei 4 pereti, imi dadea putere, ma facea sa redescopar in mine noi resurse, puterea de a merge mai departe, de a trece peste momentele grele, si nu au fost putine, cel putin asa le percepeam in acele vremuri.Mi-e dor de Laura, de bucataria in care beam uneori cafeaua dimineata, de soarele care patrundea printre draperiile sufrageriei ei, de mirosul florilor de tei atunci cand ne plimbam seara pe Bulevardul Unirii, de fulgii de zapada din preajma Craciunului, de ploaia prin care o vedeam pe Laura in intersectie, venind de la cumparaturi. Mi-e dor sa jucam table, sa stam de vorba la nesfarsit noaptea, Laura intinsa pe un fotoliu fumand o tigara, mi-e dor .... Am si acum canile de cafea pe care mi le-a facut cadou imediat dupa ce eu i-am spus ca-mi plac mult canile ei, am piatra pe care mi-a adus-o din America", scria Ştefan pe blogul său în anul 2009.
Ştefan Aruxandei a construit, fără să vrea, o poveste despre prietenie, o poveste pe care o scrie în continuare, cu durere, cu fiecare an care îl şi ne îndepărtează de amintirea unui om frumos cum a fost Laura Stoica.
