Vă prezentăm o poveste impresionantă, preluată de pe site-ul colegilor noştri de la darabaneni.ro:
Petre Constantin Mesler, Constantin CreÅ£u ÅŸi Constantin "Dorin" Păduche. Cei trei au în comun prenumele Constantin, au participat la evenimentele din Decembrie 1989 ÅŸi, nu în ultimul rând, îi caracterizează un bun simÅ£ ieÅŸit din comun. Din păcate, Petre Constantin Mesler nu mai este printre noi, iar Darabaneni a discutat cu ceilalÅ£i doi dărăbăneni, care au participat la RevoluÅ£ia din Decembrie 1989.
Imediat după ce focul RevoluÅ£iei s-a aprins la TimiÅŸoara, Constantin CreÅ£u, caporal la o unitate militară din Chiajna, este detaÅŸat în clădirea CC al fostului PCR. Peste patru zile va ajunge în aceeaÅŸi locaÅ£ie ÅŸi Dorin Păduche, component al unei unităţi militare din Regimentul de Gardă. Pe 20 decembrie se declanÅŸase alarma de război, două zile mai târziu se sinucide gen. Milea, iar comanda armatei române este preluată de gen. Guşă. Dorin îl întâlneÅŸte în timpul acestor evenimente ÅŸi pe locotenenetul Mesler din HudeÅŸti, care aflând că sunt vecini, se oferă să-i acorde o permisie, de care dărăbăneanul nu "profită".
"Băieţi, cine vor muri? Noi sau ei?"
Dorin îÅŸi sună mama în seara zilei de 22. Nu ÅŸtia exact dacă ultimul cuvânt pe care i-l va adresa este "La revedere!" sau "Adio!". La câteva secunde după ce a pus telefonul în furcă, aparatul este ciuruit de gloanÅ£e, iar bucăţi din telefon îl rănesc la gât pe un civil din apropierea lui Dorin. Se declanÅŸase deja infernul în capitala ţării. În data de 23 decembrie, Dorin Păduche asistă la moartea camaradului său, Cornel Gavrilov, o stradă din Tulcea purtând astăzi numele eroului-martir al RevoluÅ£iei. De asemenea, instructorului său sportiv îi explodează un glonÅ£ "dum-dum", în genunchi ÅŸi va reveni pe poarta unităţii militare fără un picior. În dimineaÅ£a aceleiaÅŸi zile, la ora 4:30, Constantin CreÅ£u este surprins de o rafală de foc, care îi sfârtecă braÅ£ul stâng, gloanÅ£ele ricoÅŸând ÅŸi în piciorul drept. Are totuÅŸi noroc, deoarece o maÅŸină sosise acolo pentru a transporta un alt rănit foarte grav, care s-a stins, până la urmă. Întrebarea-ordin("Cine vor muri? Noi sau ei?") a maiorului trupelor de Securitate era să-ÅŸi găsească răspunsul ÅŸi în cazul lui Constantin CreÅ£u. Este transportat în primă instanţă la Spitalul "Colentina", apoi la "Victor BabeÅŸ" ÅŸi la Spitalul Militar Central. Este operat după ÅŸase luni de zile de chin.
"Dorin, să nu mă împuÅŸti!" În ajunul Crăciunului, în timpul procesului familiei CeauÅŸescu, compania lui Dorin Păduche imobilizează un pluton de soldaÅ£i din trupele de Securitate. În timp ce "inamicii" erau legaÅ£i la mâini ÅŸi la picioare, unul dintre ei exclamă: "Dorin, să nu mă împuÅŸti!". Acesta a tresărit, pentru că doar apropiaÅ£ii îi spun Dorin, numele său real din buletin fiind Constantin. Era vocea lui Dorel Gucianu, prieten din copilărie al lui "Dorin". S-a grăbit să-ÅŸi elibereze prietenul ÅŸi s-a ales cu un pistol la tâmplă. S-a dovedit până la urmă că trupa de "securiÅŸti" nu reprezinta nici un pericol ÅŸi au fost eliberaÅ£i. Constantin CreÅ£u a fost căutat o lună de zile de către colegii săi de la unitatea militară, prin toate morgile din BucureÅŸti. Cu ajutorul unui aparÅ£inător influent din spital, reuÅŸeÅŸte la o lună de zile după ce a fost rănit, să trimită o telegramă părinÅ£ilor, în care erau informaÅ£i că fiul lor a fost rănit, dar este în viaţă. Tot în această perioadă, Dorin este mult mai norocos, pentru că primeÅŸte vizita părinÅ£ilor săi, pe care îi cazează în primă instanţă în camera orologiilor dictatorului. Are privilegiul de a vedea toate cadourile primite de familia CeauÅŸescu de la preÅŸedinÅ£ii de Å£ară de pe mapanond. În momentul în care a fost deschis seiful dictatorului, au căzut plicurile cu salariile dictatorului comunist. Fiecare plic conÅ£inea câte 24.000 lei. S-au făcut ÅŸi prostioare cu tablouri foarte valoroase, o bere ajungând să fie evaluată, la un moment dat, la câteva mii de dolari. Dorin a fost detaÅŸat ulterior la paza Palatului Victoria, fiind urmat în acel loc de regimentul de paraÅŸutiÅŸti, din care făcea parte ÅŸi dărăbăneanul Liviu Gheorghiciuc.
AdevăraÅ£ii ÅŸi falÅŸii revoluÅ£ionari După încheierea RevoluÅ£iei, au apărut "revoluÅ£ionari" ca ciupercile după ploaie. Unii impostori, care nu au văzut RevoluÅ£ia nici la televizor, au profitat ÅŸi s-au ales cu câÅŸtiguri materiale substanÅ£iale. Dorin ne mărturiseÅŸte o întâmplare hazlie în care locotenentul Adam este lovit accidental de un raft de cărÅ£i ÅŸi va fi declarat ulterior erou al RevoluÅ£iei. "Au murit cei mai buni oameni inutil, pentru ca astăzi, alÅ£ii să profite. Acele evenimente pot fi catalogate oricum, dar nu RevoluÅ£ie. Eu am rămas cu un gust amar", ne-a declarat Dorin Păduche. I s-a oferit carnet de revoluÅ£ionar, dar a refuzat. Nu-ÅŸi dorea decât să ajungă întreg acasă. Constantin CreÅ£u pare marcat ÅŸi în prezent de acele evenimente. Pentru el, coÅŸmarul nu s-a terminat în ianuarie 1990. A continuat, până anul acesta, datorită birocraÅ£iei de la noi. Peste cinci ani a realizat că i se cuvin anumite drepturi ÅŸi doar la zece ani de la RevoluÅ£ie a primit certificatul de revoluÅ£ionar(foto sus), la intervenÅ£ia senatorului Gheorghe Avram. Anul acesta a fost la un pas să i se retragă acest drept(n.r.: mâna nu i-a trecut nici până în prezent). Au urmat drumuri interminabile ÅŸi costisitoare la BucureÅŸti, la fiecare ÅŸase luni de zile ÅŸi multiple audienÅ£e la Comisia Parlamentară a RevoluÅ£ionarilor. A bătut la uÅŸa oamenilor politici ÅŸi la Secretariatul de Stat pentru Problemele RevoluÅ£ionarilor. A fost la un pas să rămână fără nici un rezultat. Doar insistenÅ£a sa a făcut ca acest drept minim, care i se cuvine pe deplin, să i se acorde ÅŸi în prezent. Până data viitoare…când legea va fi din nou modificată.
Sursa: www.darabaneni.ro
