CRISTI DUMBRAVEANU
La inceputul anilor 90, un reporter BBC care a stat cateva luni in orasul Siret a dus in Anglia toata grozavenia care se intampla in Romania abia iesita din comunism. O carte rascolitoare despre orfelinatele din Romania si o doamna bolnava de cancer, in pragul mortii. Asa incepe povestea unor copii care nu au avut de ales in viata, dar care au fost alesi si ajutati sa isi schimbe destinul.
Doamna Johanna, englezoaica aflata pe patul de moarte, a cerut ca o parte din avere sa ajunga in Romania, pentru a se construi o alternativa la chinuitoarele orfelinate in care nu traiau copii, ci supravietuiau niste fiinte umane care nu mai apartineau nimanui. Poate doar unui sistem bolnav, care a dovedit mai degraba scarba decat umanitate, imagini din orfelinatele romanesti ingrozind in anii 90 intreaga lume.
"Englezii veneau des in Romania in acea perioada. Eu atunci traduceam pentru ei. Apoi am facut o fundatie, ei erau parteneri pentru proiectele derulate in Romania. Intre timp a aparut aceasta doamna, care a donat bani pentru copii. Atunci am schimbat directia, si astfel, cu suma aceea am reusit sa cumparam casa veche, am construit extinderea. De atunci, din 1 martie 1994, avem Casa Ioana", marturiseste Cristi Dumbraveanu, sufletul micului centru de plasament din Botosani.
La inceput a mers bine, sistemul functiona. "Aveam nevoie de bani, fundatia cauta banii si ne trimitea. Acum nu mai au putere, iar noi trebuie sa ne adresam unde putem pentru a aduna bani, la firme mari, fundatii. Dar foarte greu gasim sprijin. Pita ne-a acceptat la ei o cutie de donatii. Ovisim ne ofera discount pentru fiecare cumparatura", dar tot mai putini oameni se mai lasa induplecati si sensibilizati de situatia copiilor.
Pe langa Centrul de plasament Casa Ioana, Cristi Dumbraveanu cauta bani si pentru adultii sarmani de prin sate. "Ne ajuta o fundatie din Olanda. Sunt 21 de sate din judetul Botosani unde ajutam. Le cumparam oamenilor alimente, lemne. Acum ajutam la Hiliseu Horia. Le-am cumparat cartofi, lemne, le platim painea de fiecare zi. Asta separat de Centrul de plasament", povesteste Cristi Dumbraveanu.
Mai vrea 5 copii!
In Casa Ioana traiesc 11 suflete, dar se incearca obtinerea unei noi acreditari, pentru inca 5 locuri. Un copil intra in casa ca intr-o noua familie. In primul rand, i se ofera stabilitate si liniste, conditii decente si ingrijire.
"Avem copii din generatiile trecute. La Bucuresti un copil student la informatica, avem si la management la Bucuresti un baiat, altul la Iasi, la Tehnica dentara. Copilul de la Iasi a venit cand avea vreo 9 ani, pe ceilalti noi i-am pornit la scoala, de cand erau micuti, le-am pus stiloul un mana. In vacante avem o camera a studentilor. Ei lucreaza si vin cand pot aici".
Cel mai mic copil din centru este o fetita de 5 ani care se afla in Casa Ioana de 2 ani, alaturi de sora ei. Au fost adusi din Mandresti, comuna Ungureni, unde Protectia Copilului s-a autosesizat ca micutii erau lasati in casa de parintii alcoolici. Mama nu mai venise acasa de 5 zile. Al treilea copil, fiind prea mic, a fost dat in grija unui asistent social.
"Fetita de 3 ani, cat avea atunci cand am adus-o, era bolnava. Am operat-o la Tg. Mures anul trecut. La 2-3 luni, la 6 luni, mergem cu ea la control. Acum este bine. Daca vom obtine suplimentarea locurilor, o sa incercam sa aducem si cel de-al treilea dintre frati", spune Cristi Dumbraveanu. Pe fata barbatului nu se citeste mandrie sau plinatate de sine. Este pur si simplu un om constient de imensa responsabilitate pe care si-a asumat-o. La randul sau, are 2 copii acasa, de 3 ani si 8 ani. Locuieste in apropiere, dar familia i se amesteca tot mai des cu copiii de la Casa Ioana. Sotia sa este angajata si munceste alaturi de ceilalti oameni care au ales sa slujeasca in numele umanitatii. Sarbatorile le petrec impreuna. Mesele de Craciun ii reunesc pe toti, iar Mosul nu face diferenta intre copii.
De ziua ei, un telefon mobil de la mama care a parasit-o!
Parintii micutilor vin foarte rar. "Chiar azi e ziua unei fetite, implineste 11 ani. Mama i-a adus un telefon mobil, ma rog, o sa vedem cum il va folosi. Avem si 3 frati din Ripiceni. Din mai 2008 nu a venit nimeni sa ii vada, nu i-a cautat nimeni. Ne-am interesat noi la comuna, dar parintii nu i-au cautat. De sarbatori vom deschide impreuna cadourile. In fiecare an vine la noi un om de afaceri din Botosani, domnul Niculaes, tot el il aduce si pe Mos Craciun. Vine si de la Farmacia Anca si ne mai ajuta".
Cheltuielile sunt foarte mari. Daca pentru alimente sufletele se deschid mai usor, cu banii este din ce in ce mai dificil.
"Facturile la caldura sunt cele mai mari, am avut si 18 milioane pe luna iarna trecuta. Apoi alimentele, ajung la 25 milioane pe luna, dar primim mult prin donatii. Cartofii in aceasta iarna i-am primit. Un batranel de vreo 70 de ani, singur, m-a sunat. Daca vrei, numai sa vii sa iei. Ne-am asigurat pe toata iarna cu cartofi".
Statul roman ofera doar alocatia de plasament, 92 de lei pe luna, pentru un copil. Pentru salarii nu contribuie cu nimic. Exista o scutire pe impozitul pe cladiri, pe masina, un ajutor important care vine de la impozitul local.
Cea mai grea alegere: Din 3 copii, sa stii ca nu poti ajuta decat 2!
Care sunt cele mai mari satisfactii? "Un telefon primit de la copiii plecati. Sunt casatoriti in Anglia, Franta, ne suna si spun: Mi-e dor de Craciunul de la Casa Ioana. E foarte mare bucurie pentru noi. Apoi, o alta satisfactie, cand am fost la operatie la Tg. Mures. Am avut costuri foarte mari, a trebuit sa platim chiar si o persoana sa stea in spital cu fetita. Atunci, o fata care a crescut vreo 10 ani la noi, si care acum e casatorita in Franta, unde are un restaurant, ne-a trimis 500 de euro sa ajute cu cheltuielile fetitei operate. Este un gest foarte frumos, ar fi putut sa nu o intereseze ce se intampla dupa ce a plecat de aici".
Momente grele? "Cand ma cheama la Protectia Copilului si imi spun ca au nevoie de 3 locuri si eu am locuri doar pentru 2 copii. Si ma duc sa aleg doar doi, si stiu ca unul ramane si merge in alt sistem. Stiu ca noi aici le deschidem altfel drumul. O fata care are acum 15 ani a fost la Pedagogic, la Informatica, acum s-a transferat la "Asachi". Are un coeficient de inteligenta foarte dezvoltat, va pleca la facultate in straintrate. Am luat-o dintr-un sat din Braiesti, de la niste vecini, pentru ca mama o parasise. Daca nu o luam atunci nu cred ca avea vreo sansa sa faca medicina, dupa cum isi doreste".
Ce ar schimba in sistemul de Protectie a Copilului? "Cred ca primul pas ar fi – si s-a facut in mare parte –micsorarea numarului de copii pe fiecare angajat. Nu exista relatie intre copii si personal. Copiii au nevoie mai mult decat mancare si un loc de dormit. ONG-urile fac mai bine treaba decat o institutie de stat. Noi avem grija de un numar mai mic de copii, dar cu rezultate mai bune".
Statul care isi neglijeaza copiii, in favoarea parintilor iresponsabili!
Care este secretul? De ce un om reuseste acolo unde sistemul se impiedica? Copilul unei comunitati devine copilul nimanui daca statul nu isi recunoaste neputinta. Exista oameni cu suflet, dar fara un sprijin categoric din partea statului gesturile vor sfarsi prin a se tranforma in lupte pierdute pentru fiecare copil aflat in crunta cumpana a vietii. Pentru ca traim intr-o tara care crede ca a oferi bani unei familii cu multi copii inseamna protectie sociala, chiar daca, unul cate unul, copiii se sting in mizerie, batai, foamete, boli, saracie, cu parinti alcoolici care nu vor fi decazuti niciodata din drepturile parintesti tocmai pentru ca mai jos decat ei insisi au decazut nu se mai poate.
Incepe o saptamana sfanta a crestinatatii, inaintea unei sarbatori magice. Banii nu sunt multi, dar sufletul este nesfarsit. Poti face un cadou sau transmite un gand bun. Poti fi voluntar, sa te joci cu copiii sau sa deschizi o usa si sa le zambesti. Vor sti ca Mos Craciun exista!
casaioana.ro/
