"Să aveți grijă de ea. E o mare actriță! Am avut onoarea să pun în scenă cu marii actori ai țării. Aura Buzescu m-a invitat s-o ascult înaintea unei premiere, alături de soțul ei. Am văzut și am lucrat cu mari talente. Dar așa ceva n-am mai întâlnit. Ce are Elena Ivanca e talent în stare brută". Sunt cuvinte după care tânjește orice actor, dar venite din partea lui Vlad Mugur, un regizor din "prima linie" a teatrului românesc, aprecierile devin legendare pentru o tânără venită din micul și deseori uitatul Botoșani.
Regretatul Vlad Mugur o alegea pe Elena Ivanca să joace în la fel de legendarul spectacol "Hamlet", de W. Shakespeare. Se întâmpla în 2001.
Elena Ivanca s-a născut pe 17 aprilie 1969, într-un sat de lângă Botoșani unde a crescut până la anii de gimnaziu, când a venit la oraș.
"Eu nu sunt un om spectaculos, povestea mea de viață e povestea fiecăruia dintre noi...", povestea Elena Ivanca în presa clujeană în urmă cu câțiva ani, "oamenii mă suspectează de un soi de tristețe, dublată de patetism - eu cred că sunt un om autentic, cred că știu de unde vine această tristețe: m-am născut într-un sat din Botoșani și până în clasa a IV-a am stat acolo și din clasa a V-a părinții m-au dat la școală la oraș, la 20 de km de satul meu, și am ajuns la una dintre cele mai bune școli din Botoșani, doar că diferența era destul de evidentă și foarte greu m-am integrat în lumea aceea, de orășeni; nu mi-a fost deloc ușor... cred că asta e perioada cea mai tristă a vieții și a copilăriei mele, și poate că această tristețe de aici vine".
Elena Ivanca se odihnește parcă într-o continuă evlavie. O evlavie care însă capătă dimensiuni ancestrale atunci când vine vorba de părinți. "Am avut doi părinți ca niște sfinți. Pe mama nu îmi amintesc să o fi văzut dormind vreodată, pentru că toată ziua era sau în grădină, sau făcea de mâncare, și nu am fost niște copii prea ascultători, nu o ajutam niciodată noi, ca fete; sora mea era mai conștiincioasă, dar eu aveam un univers diferit, așa, cumva... Îmi e foarte dor de casa mea, de vremurile acelea în care ne adunam toți și puneam mușcate în geam; tata iubea foarte tare florile și aveam o casă înconjurată de flori peste tot, era un artist...".
Bine înfiptă astăzi în pământul Ardealului, găsim în Elena Ivanca o aproape permanentă trăire moldavă. O trăire care nu vine nici din grai, nici dintr-o atitudine zburdalnic-rătăcitoare. Moldovenismul Elenei Ivanca se vede în molipseala privirii, în zâmbetul împărțit cu generozitate, dar mai ales într-un anume romantism molcom, pe care nu încearcă să îl ascundă nicicum. "Sunt mândră că sunt moldoveancă. Eu cred că acolo e un pământ sfânt și faptul că am călcat pe acel pământ, că m-am hrănit din fructele acelui pământ, m-a îndumnezeit un pic – e atâta spiritualitate acolo, încât nu se poate să nu te molipsească, cred că circulă în sângele nostru".
Absolventă a secției de Arta Actorului, Departamentul de Teatru din cadrul Facultății de Litere, Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj, promotia 1999. Urmează Masterul la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din Târgu-Mureș, secția actorie, vorbire și expresivitate în artele spectacolului, finalizat cu susținerea lucrării de masterat cu titlul "Dicția, dincolo de aparențe sau vorbirea de performanță".
În timpul facultății se remarcă în producțiile de clasă ale unui alt regizor de marcă, de această dată tânărul și cunoscutul Radu Afrim, renumit prin nonconformismul și curajul artei sale.
Imediat dupa absolvirea facultății, Elena Ivanca se întoarce în Botoșani, unde activează, timp de un an, la Teatrul Mihai Eminescu, pentru ca din 2000 să devină actriță a Teatrului Național Cluj.
În 1999 joacă la Botoșani în rolul Vera, din spectacolul "Oameni energici", de V. Suskin, rolul Vera, dar și Rosetta, din "Leonce și Lena", de G. Büchner, direcția de scenă Ion Sapdaru.
A predat la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, secția canto, unde a susținut cursuri de arta actorului, curs pe care l-a desfășurat și la Liceul de Coregrafie din Cluj. În 1998, studentă fiind, obține Premiul de interpretare la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, secțiunea Spectacole pentru Studenți. Doi ani mai târziu se face remarcată printr-un Woman show comic, "Declaratie", de T. Mușatescu, spectacol selectat pentru Gala Tânărului Actor "Hop 2000", Mangalia, unde a obținut Premiul al II-lea.
Se bucură de o extraordinară recunoaștere în anul 2007, când este distinsă cu Premiul de interpretare, pentru rolurile din spectacolul JERTFA, colaj de texte din dramaturgia lui Lucian Blaga, în cadrul Festivalului Internațional "Lucian Blaga", 2007.
Clujenii o răsplătesc cu adorație, decernându-i în 2008 Premiul pentru întreaga activitate închinată artei, acordat de Radio Cluj.
Joacă în numeroase spectacole, regizate de personalități precum Vlad Mugur, Radu Afrim, Mihai Maniutiu, Alexandru Dabija, dar și în filmul de scurt metraj "Soldatul", regia Tamas Áron, Budapesta.
Interpreteaza rolul Ioana d`Arc, în "Ioana pe rug", oratoriu simfonic de Arthur Honegger, dirijor Florentin Mihaescu, la Filarmonica de Stat din Craiova, în anul 2006.
În ultimii ani a jucat în spectacole de teatru și TV, a triumfat pe scenele din țară, a strălucit în lumina reflectoarelor, s-a implicat în proiecte de înaltă ținută. Actrița născută la Botoșani își continuă călătoria și oriunde pășește (ne) învață lecția dăruirii, a bucuriei, a generozității.
Elena Ivanca are forță, dar și bucurie. Manifesta o inocentă sinceritate, dar și tulburătoare ascuțime a gestului teatral, menit să impresioneze si să fixeze în inima spectatorului personaje, eroi, întâmplări.
