Născut și crescut aproape de Vălenii de Munte, acolo unde numele lui Nicolae Iorga căpăta străluciri de icoană națională, Gheorghe Median a urcat sus, în Țara Moldovei, unde s-a împlinit nu doar ca om, ci și ca profesionist într-un domeniu care presupune cercetare minuțioasă, răbdare, perspicacitate și o umanitate aparte.
Gheorghe Median s-a născut pe 11 octombrie 1949, în Nucșoara de Jos, judeţul Prahova, la o aruncătură de băț de Vălenii de Munte. A studiat istoria la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, finalizând cu a doua medie pe țară, fapt ce i-ar fi putut asigura un post de asistent universitar. A primit în schimb repartiție la muzeul din Botoșani și aici a rămas de mai bine de jumătate de secol.
”Botoșaniul era singurul oraș centru de județ și mi s-a părut convenabil. Satul copilăriei mele este aproape de Vălenii de Munte. Memoria lui Iorga era foarte puternică în rândul sătenilor, pentru că în fiecare an el ducea cursanții de la Vălenii de Munte într-o localitate, Starchiojd, cu trecere prin Nucșoara mea. Oamenii îl apreciau și mereu vorbeau cu mare admirație despre Iorga. Eu nu credeam că voi ajunge aici, speram să primesc un post de asistent universitar, terminasem al doilea pe țară, dar așa a fost să fie. Nu am găsit un loc mai potrivit, trebuia să aleg muzeul de la Botoșani sau Bârladul, la o școală generală. Am ales muzeul, voiam să fac și cercetare”, mărturisea Gheorghe Median.
Dumnezeu îi rânduia un destin de care, atunci, tânărul absolvent de facultate din anii 70 nu fusese conștient. Mai târziu, din pasiunea pentru Iorga apărea cartea ”Nicolae Iorga și Botoșanii - legături epistolare”, un studiu care a implicat o amplă cercetare, inclusiv în Biblioteca Academiei Române. Studiu a fost distins cu Premiul National de Istorie "Nicolae Iorga".
”Am venit la Casa Iorga și doi ani de zile l-am cunoscut pe Iorga citindu-l. Citindu-i publicațiile, o parte din cărți, am simțit că trebuie să fac ceva. Și am adunat scrisorile pe care Iorga le-a primit de la Botoșani, cu care am făcut apoi o carte. Nu a făcut-o nimeni până atunci și nimeni după mine, deși mai sunt încă scrisori primite de Iorga în fonduri. Destinul a făcut să vin și să rămân la Botoșani și să nu vreau să plec niciodată de aici. Eu cred că foarte multă lume mă crede botoșănean. M-am legat și am și făcut să se simtă că iubesc acest oraș. Cu o bucurie pe care nici nu o pot exprima în cuvinte”.
Doi ani de zile a fost muzeograf la Casa Memorială ”Nicolae Iorga”, apoi a primit ordin din partea Comitetului Județean de Partid, cum era la acea vreme, să se ocupe de organizarea secției de istorie contemporană a Muzeului Județean de Istorie. A început o muncă asiduă, susținută, a răscolit arhive, a discutat cu sute de oameni.
”Așa am ajuns să iubesc orașul, să îi cunosc tainele, să trec dincolo de ce, în general, se știa și apoi să aprofundez această cunoaștere. Prin urmare, eu am iubit orașul cunoscându-l din mers, cunoscându-l zi de zi, datorită unei profesii extraordinare. Dacă ar fi să aleg încă o dată, tot muzeograf m-aș face. Este formidabil cum te poate ajuta - dacă vrei, desigur - să cunoști un oraș, să îl iubești, să te stabilești acolo și să nu mai vrei să pleci niciodată. Dincolo de faptul că Botoșaniul este o zonă extraordinară, pe care eu o iubesc cu toată ființa mea”.
Recunoaște că, în anii 70, l-a cucerit Centrul Vechi al orașului, cu arhitectura sa extraordinară.
”Primul lucru care m-a izbit la Botoșani este că e un oraș mic. Și foarte intim. Pe care poți să îl cunoști foarte ușor și foarte profund, dacă vrei. Centrul vechi era animat și populat pe vremea aceea. Îmi petreceam mare parte a timpului meu liber privind arhitectura extraordinară a clădirilor. Este ceea ce mi-a reținut atenția și pentru care am rămas sensibil: moștenirea arhitectonică pe care Botoșaniul o are”, ne mărturisea Gheorghe Median.
La 75 de ani de viață, cu un destin exemplar și o contribuție extraordinară la istoria orașului, istoricul Gheorghe Median rămâne la fel de apropiat de valorile culturale ale locului.
”Sunt recunoscător Botoșanilor pentru că sunt sigur că, dacă eram în altă parte a țării, nu aș fi făcut ceea ce am făcut la Botoșani, nu aș fi cunoscut oamenii pe care i-am cunoscut și nu m-aș fi legat atât de tare de o localitate cum am făcut-o cu Botoșanii”.
La aniversare, îi urăm distinsului istoric La mulți ani binecuvântați, sănătate sufletească și trupească și bucurii alături de toți cei dragi!