O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
Între cele două războaie mondiale, considerată a fi perioada în care epigrama românească renaşte, cunoscând o mare înflorire, apare şi revista „Epigrama”. Scoasă de Virgiliu Slăvescu, pe care Elis Râpeanu îl consideră un epigramist talentat care şi-a legat numele de istoria acestei specii literare, mai ales prin strădania de a menţine apariţia revistei, aceasta a atras în jurul ei tot ce era epigramă în literatura română. Dacă veţi căuta pe site-ul UER, găsiţi un istoric al revistei „Epigrama”. După câteva sincope cauzate de război, de comunism şi de alte situaţii, revista renaşte în 1993. În acest moment (2022) revista „Epigrama” are ca redactor – şef pe Laurenţiu Ghiţă, autorul recentului volum intitulat „Pâine şi circ(umvoluţiuni)” (Editura „Proşcoala”, Râmnicu Vâlcea, 2022). Au scris laudativ despre opera lui Laurenţiu Ghiţă mai mulţi confraţi , printre care: George Corbu („abordează, cu succes, întreaga gamă de procedee specifice genului, fapt ce aşează epigramele sale sub semnul peren al clasicităţii), Constantin Moldovan („creaţii originale, inspirate din realitate”), Cornel Udrea („este omul care nu agreează jumătăţile de măsură, omul care o spune răspicat, oriunde găseşte acest prilej şi cel mai bun teren mănos este cel al epigramei) sau Anda Rădulescu ( la Laurenţiu Ghiţă „metafora ilustrează exact esenţa ei”).
Primele cinci secvenţe ale volumului („Prea-istorie…”, „Noaptea, ca hoţii!”, „Statu-palmă paralel”, „Pâine şi circ” şi „Am ales de i-am cules”) pun în evidenţă personaje scoase din spaţiul mlăştinos în care se află politica românească. Structural, îl percep pe Laurenţiu Ghiţă ca fiind un ironist agresiv. Scanează spectrul politic folosindu-se de metoda focalizării directe. Eroii epigramelor au nume reale: Ponta, Băse, Flutur, Iohannis, Dragnea, Dăncilă, Grindeanu, Daea, Soros, Orban, Câţu, Ceauşescu şi altele. Singurul care a mai făcut-o la modul acesta, frust, a fost Păstorel. Viziunea lui Laurenţiu Ghiţă asupra domeniului politic se supune perfect peste caracteristicile „imperiului Vladia”, acel „spaţiu închis, amorţit, o insulă azvârlită în univers”, după cum îl definea Eugen Uricaru. „Vladia este imperiul iluziilor; aici poezia lucrurilor se scaldă într-o lumină crepusculară, iar sirenele spiritului, îmbolnăvite de trecut, inventat, protejat de un contur aburos”. Cam aşa vede politicul, ca un „imperiu Vladia”, şi autorul în discuţie: „Realitate” – „Chiar dup-o judecată de profan, / O singură concluzie rămâne: / Desfaci mai lesne nodul gordian / Ca iţele politicii române.”
Alte două secvenţe („D-ale lui Doamne-Doamne” şi „Mânia de a fi român”) sunt scoase din imperiul Vladia, Laurenţiu Ghiţă extinzându-şi domeniul observaţional asupra celor care susţin acest imperiu. E vorba de ceea ce Matei Vişniec o denumea Ţara lui Gufi : „una a orbilor, condusă de un văzător, Gufi, în preajma căruia se află un chior, Lulu, cu statutul de clovn. Supuşii au fost obligaţi de suveran să nu vadă, aceasta având intenţia pretins nobilă de a-i feri de deziluzii”: „Realitate” – „Religia, în mod concret, / În două părţi ne-a despărţit: / Unii se-nchină la Profet, / Alţii se-nchină la profit!”; „Efectele „Antenelor” – Un fapt deosebit am remarcat / De când întreaga ţară o cutreier: / Românii-s un popor tot mai spălat / Dar nu pe mâini, pot spune, ci pe creier.”
În următoarele capitole, exceptându-le pe ultimele trei, Laurenţiu Ghiţă face o panoramare generală, accentul punându-l pe ceea ce scriitorul Mihai Sin le numea „elite negative”, apărute în comunism şi impuse şi după Revoluţie: „sunt acele care au infestat societatea românească cu ipocrizia, lipsa de scrupule şi cinismul dus până la cruzime, la trădarea prietenilor, orgoliu şi aroganţă împinse până la mârlănie, lipsa idealurilor şi, în consecinţă, un soi de „pragmatism” mereu perdant şi meschin, un amestec insuportabil de superbie dominatoare şi slugărnicie slinoasă”: „Scandalagiilor anti – mască” – „Fără urmă de tăgadă, / Prin prestaţia prostească, / Cea mai mare mascaradă / O fac ăia fără mască!”; „La ortoped” – „Doctorul evaluează riscu`, Pipăind genunchiul: „E meniscu`” / Eu răspund atunci, cu tot firescu`, / Pipăind bancnota: „E…minescu”!; „Arogarea meritelor” (în metrica eminesciană) – „La proiectele măreţe, demarate cu avânt, / Cronicarii consemnează, cu accent laudativ, / Nu pe-acela care-nfige prima sapă în pământ / Ci pe-acela ce, la urmă, taie panglica festiv.”
Volumul abundă în idei strălucite, în sarje inteligente, la care se adaugă jocul stilat al silabelor şi al rimelor, datorate unei vioiciuni a spiritului. Acestea ar fi motive care ar fi obligat editura să acorde o atenţie mai mare ansamblului tomului. Nu poţi trata un volum cu un text de o valoare incontestabilă, cu o asemenea superficialitate încât la orice deschidere o filă să fie pusă în situaţia să-şi ia zborul, ca să dau doar un exemplu. În finalul lecturii acestui volum mi-a venit în minte o „lege a casei” enunţată de Bujor Nedelcovici: „Fiecare casă are mirosul şi zgomotele ei”. La câte cărţi de epigrame am citit, pot spune că am intrat în volumul lui Laurenţiu Ghiţă ca într-o casă cât România, şi unde am sesizat toate „mirosurile” şi toate „zgomotele” ei. Inspirat, ca de obicei, caricaturistul Costel Pătrăşcan, a cărui umor de situaţie închide şi deschide secvenţele volumului. Laurenţiu Ghiţă este unul din marii epigramişti care, prin creaţiile lui, dincolo de terapie prin umor, face şi o veritabilă analiză psiho-sociologică a românilor, încercând, bănuiesc, să-i extragă din chingile societăţii de tip colectivist., aspect pe care îl întăreşte şi scriitorul Al. D. Funduianu prin epigrama adresată autorului şi volumului:
„La român dă-i circ şi pâine
Şi trai doar de azi pe mâine
Că, în ultimă instanţă,
Mintea-i e de … circ(umstanţă).”
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
SIMILITUDINE
Luaţi în serios ideea
Pe care-o pot chiar confirma:
Precum şahistul, şi femeia
Jertfeşte pentru-a câştiga! (ELENA MÂNDRU)
PREA MARE ATENŢIE ACORDĂ MASS-MEDIA
UNOR PERSOANE FĂRĂ VALOARE
Întreb, că-s prezentate-n fală
Doar nonvalori pe întrecute:
Să fii deştept e o greşeală?
Sau să fii prost e vreo virtute?! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
RĂSPLATA UNEI MUNCI MERITORII
Scriitori, savanţi, profesori, medici, sau artişti, se ştie
Au creat tot ce-i valoare, de profită-n lume toţi,
Iar cei mulţi apreciază şi dau banii pe prostie
Înmulţind cu nepăsare bogăţia la netoţi. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
PRO EPIGRAMA
Am observant un lucru nou
Că epigrama, vers de gală,
Va căpăta mai mult ecou
De-o fi citită-n sala goală! (VASILE LARCO)
SOŢII AJUNSI LA MARE
Cum stau scăldaţi de-a mării briză
Cei doi au mari dureri de cap:
Ea c-a uitat un fier în priză,
Iar el, amanta în dulap. (VASILE LARCO)
MILITARI DIN SUA AU PLANTAT O PĂDURE
Sunt bucuroşi fiindcă pesemne
Americanii-n ăst prier
Spre a fenta hoţii de lemne
Au plantat arbori de fier. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
NECAZURILE LUI MAREAN VANGHELIE
Prin sector el n-a mai fost
Şi-asta-i rău pentr-un edil
Iar cum treaba merge prost
N-a mai fost nici în Mizil. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
NICOLAE BUNDURI ŞI PETRU-IOAN GÂRDA
Cum noi suntem invidioşi,
Vom spune peste zeci de ani:
Au fost extrem de valoroşi,
Păcat c-au fost contemporani! (GRIGORE COTUL)
IN MEMORIAM
Prin câte locuri am umblat,
S-au ridicat, recent, statui,
Dar, peste tot, am constatat
Că porumbeii…nu-s destui. (GRIGORE COTUL)
ŞCOLARUL
Când şi-a surprins sora mai mare
Cu goliciunea la vedere,
A cugetat cu voce tare:
Nu numai Ana are mere! (DUMITRU MONACU)
ŞI DACĂ…
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi-mi huruie-n timpane,
Un lucru de făcut mai am:
Să îmi pun termopane! (DUMITRU MONACU)
CEARTĂ
I-a zis că e berbec în turmă,
El viperă i-a zis la urmă,
La cum îi ştiu, nu pot să mint,
Eu cred că-s nume … de alint! (GEORGE EFTIMIE)
ŞCOALA VIEŢII
Are şcoala vieţii şi-I determinat
Să ne ceară votul ca şi deputat,
O cerinţă totuşi unul potrivi,
Să ne ceară votul…când va absolve! (GEORGE EFTIMIE)
LIBERTATEA DE EXPRIMARE
Indispensabila hârtie
Ce-i peste tot acum admisă,
Mai mult, utilă-i pentr-o mie
De ,,vorbitori"... din presa scrisă. ( MAX OPAIŢ )
ŢARA LUI ... “DOREL"
Multe-n ţară s-au schimbat;
Apăra-vom bogăţia,
Dacă-n Statul Reformat
S-ar impozita ... prostia! ( MAX OPAIŢ )
UNEI PRETINSE GOSPODINE
Între cele gospodine,
E ca fetele înfipte,
Fiind sigură pe sine,
Doar când face ... zile fripte ! ( MAX OPAIŢ )
OPŢIUNI ÎN SPORTUL MINŢII
Mutarea ei de sacrificiu
A fost gândită cu măsură:
Având o ,,piesă de serviciu ",
Ea a cedat-o pentr-o... tură! ( MAX OPAIŢ )
DĂRUIRE DE SINE
Cum sunt fată generoasă,
Doar am învăţat de-acasă,
“Pe cărarea spre izvor,
Eu le-am dat-o tuturor (SORIN FINCHELSTEIN)
TOAMNA POETULUI VINIFICATOR
Când vinul mersul ţi-l înmoaie,
Iar tu-ţi doreşti valori perene,
Te uiţi, ca omul, prin butoaie
Şi-n ele – nici un Diogene!.. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI TATĂ
De o vreme ne-ncetat
Stâlpul casei cum tot bea,
Uite c-a evoluat
Şi e stâlp de cafenea!.. (GHEORGHE BÂLICI)
FINANCIARĂ
Se-aude pe la colţuri bunăoară
Că au intrat în panică baştanii
Deoarece, cu seceta din vară,
N-au mai avut cu ce să-şi “spele” … banii! (ION MORARU)
SECETA ŞI CONSECINŢELE SALE POLITICE
Guvernanţii de la noi,
Cu figura lor de moaşte,
Azi, din lipsă de noroi,
N-au cu ce să se împroaşte! (ION MORARU)
EPITAFUL UNUI GINECOLOG
Aicea zace, sub o placă grea,
Ginecologul ce-l ura profund
Pe-un văr – primar – fiindcă reuşea
Să bage mâna-ntreagă pân-la fund. (DAN NOREA)
SOLUŢIE PENTRU IARNA GREA CE VA URMA
Cu frigul cred c-am rezolvat
(E o prezicere funebră):
Dormi-vom câte doi în pat,
Unul normal, unul cu febră. ( DAN NOREA)
ZIUA PAPIONULUI
Papionu-i accesoriu
La ținuta cea de gală
Însă este derizoriu
Când îl poartă-o matahală. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA ÎN ACORD CU HOYLE
Ăsta are-o teorie,
Înțeleg c-a fost și lord
Deci nu este o prostie!
Nu-nțeleg dar sunt de-acord.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA LUĂRII MESEI ÎN AER LIBER
Așa o fi, nimic de zis,
Dar când inflația-i cât casa
În aer liber sau închis
Pe primul plan e să iei masa... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA LIMBII ROMÂNE
Păi nu-i politically correct
Acesta-i naționalism
Și este un imens defect
Când tindem spre mondialism! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA LIMBII ROMÂNE
Dacă era english language
(Dar nu aceea lu' Shakespeare)
Ci aia mai de prin garaj
Mergea ! Așa, ce chilipir ??? (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA EMMA NUTT
Țineți minte, în cabină,
Vocea aia cristalină:
„Legătura s-a făcut!”
Prima fuse Emma Nutt! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA FĂRĂ RIMĂ ȘI MOTIV
Unii scriu și fără rimă
E modern și nu e crimă
Dar să scrii fără motiv
Mi se pare maladiv... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA BISON TELL YELL
„Zimbrul zece urlete”
Se traduce mot- a-mot
La zimbroaică etete
Cred că este „ohoho!” (ŞTEFAN BAŞNO)
GURA LUMII
Mi-a spus chiar omul de cultură
Şi sfatul lui l-am pus în rame:
- Nu da doi bani pe-a lumii gură,
Poate aşa moare de foame. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
CE SE MAI POATE FURA?!
Se fură mii de milioane,
Prin mari inginerii savante,
Se fură nave, avioane,
Dar şi (sper hors-concours!) chiar poante! (EUGEN DEUTSCH)
RISCURILE PRIMULUI AJUTOR
O vecină mi-a luat
Pulsul şi-a venit salvarea,
Căci tricoul decoltat
Mi-a tăiat, pe loc, suflarea! (VALENTIN DAVID)
PEISAJ CITADIN
Este-aşa de cald afară
C-apar ca lăcustele,
După ploile de vară
Iarăşi minifustele. (VASILE MANOLE)
GUVERNANȚII ANULEAZĂ TOTAL DEDUCEREA DE 40% DIN CHIRII
Blesteamă mortal mamaie,
(Și-a-nchiriat o odaie):
“Pensii mici, pagubă mare;
Stea-n …urne, pân’ la votare!” (DUMITRU BUJDOIU)
O SĂ REGRETĂM CANICULA
Mai stai vară, verișoară,
Cu căldura ta solară!
Mai bune-s niște-arsuri,
Decât friguri din facturi. (DUMITRU BUJDOIU)
ĂSTA-I VAR-ul LUI BURLEANU
Ne-am zbătut să avem VAR,
Dar degeaba, e calVAR;
Tot cu-arbitrii adormiți,
Somn ușor, ne…văruiți. (DUMITRU BUJDOIU)
DE 15 AUGUST ȘI 8 SEPTEMBRIE
Calculez nedumerit,
Câte Mării am iubit;
Si nu-mi ies două sutici,
Or fi mari, sau or fi mici ?! (DUMITRU BUJDOIU)
REPROȘ GASTRO-FAMILIAL
- Știi de ce te-ai îngrășat?
Comentă soțu’-mbufnat;
- Că eu mânc multe chiftele!
- Pardon,… mânci zilele mele. (DUMITRU BUJDOIU)
CAPRA FACE ȘI OAIA TRAGE?
Sânge, crime-n Ucraína
Le confirmă păgânia,
Însă pentru ele vina
Ar purta-o … România (!). (LERU CICOARE)
OPTICI DIFERITE
Morții când cercau ca să-l vopsească,
Ajutor era umanitar.
Numai vata, dacă-i românească,
Ajutor e, sigur, militar. (LERU CICOARE)
STRATEGIE ȘI TACTICĂ
Martori crasei neputințe
Că se-afundă-n valuri prova,
Nu-i mai lesne s-amenințe
Cu războiul R. Moldova? (LERU CICOARE)
ALTUL CINE E DE VINĂ?
Cum plonjează fără preget
În olatul hăului,
Cum îi face iar din deget
Chișinăului. (LERU CICOARE)
ARTILERIA RUSEASCĂ SE RĂZBOIEȘTE CA UN VERITABIL
DON QUIJOTE CU MACHETELE DIN LEMN ALE RACHETELOR HIMARS
Să-ți închipui un hidalgo-n pampers
Cum zdrobește mori de vânt la Nipru?
Mai curând rachetele „Kalibru”
Distrugând machetele de HIMARS! (LERU CICOARE)
MISTER
De ce oligarhii ruși
(Nu ne spun instanțele?),
Cum se văd sus, în urcuș,
Sar ca siguranțele? (LERU CICOARE)
VACĂ DE MULS DIN RASA HOLSTEIN-FRIZE?
Din criza energetică profită
Cert: furnizorul, traderul și statul.
Toți din factura-uger sug, plătită
De cetățeanul simplu, cocoșatul. (NICOLAE MĂTCAȘ)
I-A PĂLIT BRUSC AMNEZIA?
Vorbesc grijnic de-ajutoare,
De salariul minimum,
Și-o tăcere-apăsătoare
Despre coșul de consum. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTREBARE CĂTRE STATUL REAL
Să nu știi, mărite state,
Că salariul minimum
Nu-i decât o jumătate
Din biv coșul de consum? (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN MINISTRU FĂGĂDĂU
(Doar nu dă din jebul său)
Plebicol, făgăzi împarte.
Bani – din care buzunare?
Parcă nici n-ar face parte
Din aceeași guvernare. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎNTREBARE CĂTRE MINISTRUL FĂGĂDĂU
Nene de la guvernare,
Când vorbești de majorare,
N-ai putea să indici oare
Și sursa de finanțare? (NICOLAE MĂTCAȘ)
MAI DEGRABĂ-AMARTIZĂM
Mai credibil c-ai să făuri nava
Care va amartiza pe Marte,
Decât c-o să scoți la mal epava
De Pitești – Sibiu. Făgăzi deșarte. (NICOLAE MĂTCAȘ)
NUTRIȚIONIȘTI UITUCI
Kiwi, nuci, fistic, smochine,
Ardei gras, somon, pârjoale…
Toți ne sfătuiesc de bine.
Au uitat doar de … parale. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎN RAPOARTE HĂLĂDUIM DE BINE
Aútostrăzi nenumărate,
Tuneluri, poduri, tranșe-n vrie.
Avem și drumuri terminate,
Dar toate numai … pe hârtie. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DUPĂ 150 DE MILIOANE PENTRU RETEHNOLOGIZARE,
O VÂND CU 91 DE MILIOANE
Când minte nu-i, treaba-i nasoală.
Vânzând-o, Míntia, pe-un fleac,
S-au pricopsit c-o pungă goală,
Ca și Dănilă Prepealec. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
INTEGRARE ÎN ABSOLUT
Pe ce cont cupluri diforme
Se avântă-n absolut?
Ele – pentru că au forme,
Dânșii – că au conținut. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CRITERIU EXTREM DE RIGUROS
Un concurs că toți îl pică
De adjunct la PNL:
Tinerică, frumușică
Și vedetă la TV. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SINECURI DE LA PARTID
Fost șofer de meserie –
Manager la Ambulanță.
Divă-n videochaterie –
Secretară la distanță. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNUI PARLAMENTAR CE NU-ȘI RESPECTĂ
PROMISIUNILE ELECTORALE
Ȋn trecutul său mandat
Obrazul nu şi l-a spălat,
Ȋn campanie acum vine
Să facă... baie de mulţime. (ADRIAN TIMOFTE)
UNUI PRETINS NOROCOS
În ierarhie a urcat,
Doborând ce-i ieşea-n cale.
Mai târziu a învăţat:
Orice urcuş are şi vale. (ADRIAN TIMOFTE)