O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Este o veritabilă plăcere să-l citeşti pe Eugen Deutsch. Posesorul unei fantezii creatoare şi vizionare, după cum au spus-o mulţi, n-a putut sta cantonat doar în specializarea pe care i-a dat-o studiile superioare, aceea de inginer constructor.
Nici desele momente de evadare în aerul tare şi misterios al munţilor nu i-au fost îndeajuns. A simţit nevoia să-şi creeze şi alte universuri. Cel al poeziei l-a prins în mrejele lui, repartizându-l delicatului sector al formelor fixe, fiind atras de sonet, rondel şi epigramă. Lor li s-au adăugat diferitele structuri ideatice ale poemelor: ironice, lirice, fanteziste, micro (manieră haiku) sau chiar…dulci. Tranziţia postrevoluţionară rămâne o etapă de exprimare editorială a creativităţii pentru Eugen Deutsch.
Pe lângă faptul că a rămas ataşat universului poeziei, “ca unică preocupare de suflet”, a publicat aproape 30 de volume având ca element specific umorul liric.
Am în faţă recenta sa carte “Epigrama între Infern şi Paradis” (Editura “PIM”, Iaşi, 2020), un volum ce conţine epigrame vizând spiritul, forţa şi destinul celor vizaţi. De câte ori mi se iveşte prilejul să întâlnesc în lecturile mele referiri la diada Paradis – Infern, gândul mă duce la discursurile lui Ivan Karamazov (vezi rechizitoriul împotriva divinităţii) şi al stareţului Zosima (vezi modul de a apăra divinitatea). Volumul acesta ne recomandă un Eugen Deusch ca o combinaţie între cei doi, un fel de Zosimazov (ca să folosesc un cuvânt valiză), pliat pe o zicere a lui Sartre: “Nu este nevoie de catran şi smoală. Infernul sunt Ceilalţi.” Pe acest palier arhitectural, atenţia deutschiană se îndreaptă către mulţimea „Ceilalţi”, preocuparea fiind de a pune în corespondenţă sinele său cu fiecare element al acestei mulţimi. Ochiul care scrutează această mulţime nu este unul specific vederii scotopice. Este unul clar, unul care dă limpezire epigramei.
„Ceillaţi” domină un interval aflat între cei doi poli ai diadei Iad – Rai, problema autorului fiind şi aceea a atitudinii criticilor literari faţă de epigramă, pusă încă în pagina de debut a volumului şi care ţine loc de prefaţă, considerată a fi „un fel de mască”: „Ideea este chiar firească, / Deci nu-i opinia glumeţei: / Fiind plasată-n faţa…feţei, / Prefaţa e-ntr-un fel o mască. // Un grup de draci împieliţaţi, / Cam cătrăniţi şi-un pic bizari, / Intraseră în iad mascaţi, / Pozând în critici literari… // Se adunaseră-n Gheena / Mephistofel şi Aghiuţă / Şi le ţinea cu fală trena / O diavoliţă cam prostuţă. // Satan striga, tot dând din coadă: / „În cupe smoala să se toarne!” / Iar sataniţa cea neroadă / Îi căuta de zor prin coarne. // Rosteşte cel încornorat: / Azi, dracii mei, uniţi în drame, / Avem aici de-analizat / Acest volum de epigrame.” // „Avem pe ordinea de… noapte / Aceste scrieri cu tendinţă, / Şi-om ronţăi castane coapte / Într-o Walpurgică şedinţă.” // „Deci, cum citindu-l, eu mă tem / Că e un fel de simulacru / Ce-ar face şi pe dracu’…ghem - / Propun să-l ardă FOCUL…SACRU!”
Eugen Deutsch are dreptate, mai ales că marii critici au considerat-o a fi desuetă, de aceea, alături de fabulă, au repartizat-o genului didactic. Mircea Trifu, în „Epigramişti români de azi” (Editura „Eminescu”, Bucureşti, 1979) spune cu regret:
„Apoi, când acest gen a devenit desuet, când s-a apreciat că tendinţa didacticistă este incompatibilă şi dăunătoare poeziei, fabula a fost transferată genului epic, iar epigrama celui liric. Devenind o „poezie lirică scurtă”, epigrama se află pe undeva pe la periferia noului gen adoptiv”.
Dacă oful a fost exprimat la nivelul anului 1979, nici azi, în 2021, epigrama nu şi-a căpătat statutul literar pe care îl merită, dacă ţinem cont şi de evoluţia sa incontestabilă. A venit postmodernismul care a confiscat ironia şi a adecvat-o la cerinţele canonice.
După Revoluţie, criticii acestei generaţii, împreună cu subiecţii „muncii” lor, au luat totul cu japca: reviste literare, Uniunea Scriitorilor, funcţii în domeniul culturii, descurajând total unele creaţii precum epigrama (Un critic orientat: „De-i întrebat de epigramă / Răspunde, fără de umor, / Tot ascuţindu-şi dura lamă: / „Nu ştiu s-o fac…deci o omor!”). Autorii acestor superbii literare s-au repliat, şi-au reactivat cenaclurile şi revistele, au publicat cărţi, şi-au luat rubrici în ziare, au devenit foarte activi pe facebook. Nu întâmplător acest volum conţine şi definiţii ale epigramei: Epigrama: „E-un ascuţit tăiş de brici, / E şfichiul dur al unui bici, / Sau o plăcintă de urzici, / Servită-n…piele de arici!”; Sărutul epigramei: „Este zâmbetul pe buze / Ce-ar lansa spre minţi obtuze / Mici săgeţi de archebuze / Dacă-i inspirat de muze!”; Epigrama: „Cu clonţul său răscolitor, / Muşcând precum un brav condor, / E PASĂREA lansată-n zbor / Pe aripi suple de umor!”; Epigrama: „E un penalti într-un meci / Cu toate capetele seci / Şi-având prestaţii de zevzeci, / Sau cei ce-oferă,-n scris…ghiveci!”; Epigrama: „E-o lovitură de gârbaci, / Din partea unui tip dibaci / Ce, cu magia unui vraci, / Plesneşte ca s-alunge… draci!”.
Cu atâtea cărţi scrise, Eugen Deutsch traversează un timp cauzal ce acoperă vârsta unui autor elegant, manierat, autoironic şi fin observator al ocupanţilor toposurilor alese. Există semne clare că Eugen Deutsch e tot mai încredințat că epigrama nu va suferi un declin. Cu toate acestea e convins că în cadrul triadei critic – cititor – autor ar mai fi multe de armonizat: Criticul: „Ar merita acuze / Isteţul autor / Ce-a deturnat pe muze, / Cerându-le umor.”; Concluzia cititorului: „E simplu de ghicit / Că autoru-i cult; / Dar când l-am şi citit / Eu nu am râs prea mult!”; …Şi a autorului: „Dacă tot ce aţi citit / Un surâs v-a provocat, / Sper să fiu apreciat / Căci măcar m-am străduit!!!”.
Cititorii vor găsi în acest volum al lui Eugen Deutsch o sondare a intervalului din perspectiva atitudinii „celuilalt”. Mereu Eugen Deutsch „alege ceva” despre care „vrea să spună ceva”.
Instrumentul de realizare este comunicarea ironică, deseori dusă spre sarcasm, preocuparea permanentă fiind instruirea cititorului. Două toposuri, Paradisul şi Infernul pe care le locuim concomitent, cărora li se adaugă două personaje cheie, Criticul şi Epigramistul, transformă volumul acesta într-un roman al epigramei.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (GEORGICĂ MANOLE)
ANALIZĂ PERTINENTĂ
Pe şorţuleţ, par urme de făină,
Ca-ntr-un desen de degete, suav,
Probabil e o bună gospodină,
În caz că n-a pus mâna vr’un zugrav. (GRIGORE COTUL)
CĂSĂTORIE DIN INTERES ÎNTRE BUGETARI
Din dragoste enormă,
O tânără îşi leagă
Jumatea ei de normă
De norma lui întreagă. (GRIGORE COTUL)
CÂINELE PARLAMENTARULUI
Stăpânul său, un BOSS,
L-a amăgit c-un os,
Căci politicianul
Și-a rezervat ciolanul.(EUGEN DEUTSCH)
CONCLUZIE LOGICĂ
Când cu pana-n mână stai,
Zici, când tot ce-ai scris ai șters:
„Dacă nu ai cap e vai
De picioarele de vers!” (EUGEN DEUTSCH)
S.O.S. CULTURA
Cultura-i astăzi la strâmtoare:
E drept, se strâng poeme-n salbe,
Dar cu atâtea versuri albe
E cert că nu mai au culoare! (EUGEN DEUTSCH)
UNUIA CE-I LA “PATRU ACE”
Ţinuta e apreciată,
Dar este şi o mare taină;
Că nu se ştie niciodată
Ce om e sub oricare haină. (VASILE LARCO)
CAZONĂ
Al apărării episod
Sfârşeşte şi e grea povara,
Când “urci milităria-n pod”
Şi-ţi fură inamicii scara. (VASILE LARCO)
LA ÎMPĂRŢIREA BUNURILOR DUPĂ DIVORŢ
Pretinde soața cu temei,
Că „treaba” ce-i făcuse bine
S-o taie-n două se cuvine...
Că jumătate e a ei! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
REGULA ÎMPĂRŢIRII
Oricît ar fi deîmpărţitul,
Socoate calm şi lasă zorul:
De vrei să-ţi iasă mare „cât”-ul,
Să fii atent cu-mpărţitorul! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUI ÎMPĂTIMIT
Dacă nu-ți astâmperi viciul
Și de el ești stăpânit,
Soarta îți arată biciul
Când de griji ești biciuit! (MIHAI HAIVAS)
MOTIV DE DIVORȚURI ÎN SERIE
Prins de-ale vieții lui vâltori
Și tot zburând din floare-n floare,
A divorțat de multe ori
Că tare-i place să se-nsoare! (MIHAI HAIVAS)
PRECAUȚIE
Formulez doar o povață
Și pe care v-o servesc:
Fiți atenți că banii gheață
Repede se mai topesc! (MIHAI HAIVAS)
HOMO SAPIENS
El ne vine cu şarada
(Cine o va dezlega?):
Şi-a pierdut prin epoci coada,
Dar şi azi mai dă din ea. (ION DIVIZA)
ACTORUL
Un angajat ce-n piese noi
Pretinde, iscălind contracte,
O parteneră mai de soi
Şi cel puţin vreo două acte. (ION DIVIZA)
BARDUL
Nici modernist, nici păşunist,
Când nu recită, dânsul scrie;
Dar nu-i un profesionist...
E băutor de meserie. (ION DIVIZA)
UNOR CONSTRUCTORI
Maistrului, din şantier,
I-au furat pe rând: mistria,
Ipsos, var, ciment şi fier
Dar niciunul…meseria! (ION MORARU)
UNOR COLEGI PENSIONAŢI
Astăzi, cu pensionarea,
Vă transmit la amândoi,
Din tot sufletul, urarea:
Bine…c-am scăpat de voi! (ION MURARU)
PRESA, CÂINELE DE PAZĂ AL DEMOCRAŢIEI
Dacă nu-l poţi dezbăra
Şi-i mereu pus pe lătrat
Oricând poţi a-l cumpăra
Însă preţu-i piperat! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
AVANTAJELE INTEGRĂRII EUROATLANTICE
În N.A.T.O. dacă nu eram
Nu ne-ajutau americanii,
Iară noi singuri nu puteam
S-avem războaie cu afganii. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ŢARA MEA
Ţara mea-i frumoasă doamnă
Iar la mijloc de-o privesc
Ca pe-o crizantemă-n toamnă
Văd ţinutul secuiesc! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TEAMĂ LOCATIVĂ
“Situaţia e tristă,
(Ziceau nişte locatare)
Blocul nost nu mai rezistă
Cu atâtea…vibratoare!” (GIREL BARBU)
DIVERGENŢE ETNICO-CULTURALE
La arabi, e confirmat,
Opt femei la un bărbat.
La noi legea e mai proastă,
Opt bărbaţi la o nevastă! (GIREL BARBU)
JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE
Încă de prin facultate
El depune jurământ;
Cel legat de Hipocrate…
Aplicarea-i… la pământ! (GHEORGHE GURĂU)
KINOTERAPEUTUL
Chimia pentru el e-o boală,
Dar ne tratează pe ascuns;
A învățat de mult în școală…
Iar azi așteaptă a fi …uns! (GHEORGHE GURĂU)
LOGOPEDUL
Despre el multe se spun,
Vorbăreț nu e din fire;
Doar atât, că e prea bun
Medic de… limba vorbire! (GHEORGHE GURĂU)
AMOR GHEBOS
Când moşul sforăie de zor
De cum se lasă înserarea,
Iar baba, care are-un dor,
Îl caută cu lumânarea. (VASILE MANOLE)
CENTENARII
Oameni foarte respectabili
Care au la tâmple ghiocei
Şi-au luat acum contabili,
Că şi Domnul a uitat de ei! (VASILE MANOLE)
PATRIOTISM DEPĂŞIT
De-acum nu mai fumez să mă plăteşti
Că vremurile-s iraţionale,
Odată ne mândream cu „Mărăşeşti”
Azi le-au exclus…că-s prea „Naţionale”! (GEORGE EFTIMIE)
REVENIREA LA CREDINŢĂ
S-au dus atei şi planuri cincinale
Pe plaiul nostru cântă primăvara,
Spre cele patru puncte cardinale
Aleşii noştri iată-nchină…ţara! (GEORGE EFTIMIE)
FĂRĂ MILĂ
Pe cei ce s-au dedat la os,
Acei ce-au jefuit o ţară,
Aş vrea să-i văd cu masca…jos
(Vorbesc de masca mortuară). (PETRU-IOAN GÂRDA)
CERCETARE ASUPRA CALVIŢIEI
Să fie studiu cu temei
Şi concludent într-adevăr,
Au apelat la mii de chei,
Şi au venit cu toţii-n păr! (PETRU-IOAN GÂRDA)
CU MASCĂ
Damele, mai coapte,
Poartă măşti hazlii:
Unele-s de noapte,
Altele, de zi! (VALENTIN DAVID)
RESPECT PROFUND
Iubita lui l-a venerat,
Credea că-i o vestală,
Apoi, curând a constatat…
Că l-a băgat în boală. (VALENTIN DAVID)
UNEI DOAMNE CARE MI-A ZIS CĂ
GĂINA BĂTRÂNĂ FACE ZEAMA BUNĂ
Ştiam – că nu-s căzut din lună:
O fi ea zeama aia bună,
Dar eu, când foame mi-e de mor,
Mă satur cu un…puişor. (GHEORGHE BÂLICI)
VALORI INDISCUTABILE
Mi-a spus o doamnă că e bun poetul,
Că versul lui o pune chiar pe gânduri,
Dar o atrage-ncetul cu încetul
Epigramistul tare-n patru rânduri… (GHEORGHE BÂLICI)
DIN LAC ÎN PUŢ
De soaţă sub papuc ţinut,
A vrut s-o ia de la-nceput
Şi a găsit o fată cu prestanţă...
De-atunci, în casă, este ordonanţă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SFAT PĂRINTESC
Când va fi să-ţi alegi o soaţă,
O vorbă avem:
Gospodinele fac dulceaţă,
Celelalte... gem. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN LUNA DE MIERE
Cu soţul, în voiaj, la plimbare,
Privind fermecată munţii,
Visa şi azi la flăcăul care
A furat-o-n noaptea nunţii. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LUI GRIGORE CHITUL
Vecinii mei de stradă din Băicoi
Îsi pun la vila lor ferestre noi;
Grigore mai amână cu vopsitul
Că vrea întâi să cimenteze CHITUL.(SORIN FINCHELSTEIN)
IZBĂȘEȘTI, VÂLCEA
Acolo de te nimereşti ‒
Un sat curat, un sat frumos ‒
De-ndată ce te izbășești,
Simţeşti amețitor miros. (SORIN FINCHELSTEIN)
LUI GHEORGHE BĂLĂCEANU
GIGEL, epigramist din Iaş,
Şi cunoscut de Booklookaş,
Se BALACEA, NU în bazin,
Ci drept în Pontul Euxin. (SORIN FINCHELSTEIN)
VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ…
A lui Ilici chioară lampă
Şi stăpânul ei în vacs
Luminate-s într-o stampă
De Opaiţul lui MAX. (SORIN FINCHELSTEIN)
DOMNULUI FINCHELSTEIN
Ideea cu-a lui Ilici lampă,
Mă face să mă simt apatic;
OPAIŢ-ul însă, din stampă
Mai zgândără...epigramatic! (MAX OPAIŢ)
STARE DE ALERTĂ ÎN ...OLIMP !
Între Zeii din Olimp,
Themis e la ochi legată;
Ea s-a protejat la timp,
Că dreptatea-i ...virusată! (MAX OPAIŢ)
EFECTE COLATERALE
Apar tulpini noi de "covid";
Acum, cu-atâta pandemie,
Vezi tot mai mulţi de la partid,
Contaminaţi, dar cu...prostie!(MAX OPAIŢ)
PROBA DE SIMULARE LA MATEMATICĂ
Cât tupeu !... La simulare,
S-a "urcat scroafa-n copac!":
S-a cerut şi rezolvare,
Şi le-a pus asta ...capac! (MAX OPAIŢ)
NUNTĂ ÎN PANDEMIE
La o nuntă-n zarva mare,
A venit noaptea, "mascat",
Invitatul de onoare;
N-a dat dar, a ...amendat! (MAX OPAIŢ)
AZI DESPRE FOTBAL; ARMENIA-ROMÂNIA: 3-2
Râd armeni pe Ararat,
Că nu-l au pe Arafat;
Toți chibiții fără mască,
Rădoi și-ai lui...gură-cască. (DUMITRU BUJDOIU)
FOTBALUL PRECUM ȚARA
Parcă am fi condamnați,
La butoane-avem ratați,
Nulități, dar îmbuibați;
Noi, săraci și ei, bogați. (DUMITRU BUJDOIU)
UNDE NE SUNT ANTRENORII ADEVĂRAȚI ?
Îngâmfat, cu dotă,
Mutu cere-o notă;
Merită doar 2
Și el și Rădoi. (DUMITRU BUJDOIU)
CUM A REDRESAT BURLEANU FOTBALUL
Pentru ei e carnaval,
La fotbal, ca la spita
Operați-a reușit,
Dar bolnavul a...murit. (DUMITRU BUJDOIU)
FRF, MUTU, RĂDOI SĂ ÎNGHITĂ-ACEST 3-2
Selecție proastă, ad-hoc,
Nici o tactică de joc;
Era mai bun și Daum,
Stop! Demisia ACUM!!! (DUMITRU BUJDOIU)
CORONAVIRUSUL JUBILEAZĂ
Cer cârmacii front comun
Să-l stârpim pe bărzăun.
Iar rivalii, parând tușa,
Le și-ntind pe loc ... mănușa. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ACTE FALSE DE VACCINARE LA TRECEREA FRONTIEREI
Pașaport de vaccinare?
Teste PCR sau care?
Vă prezintă câte vreți
Românașul cel isteț. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNUI CONFRATE IFOSARD
Topârceanu*, vesel, barda lui buiacă
Scoteau versuri lúcii și din piatră seacă,
Iar al lui eréde, -n rânjetu-i de spân,
Umblă-n mâini c-o cruce și c-o piatră-n sân. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*G. (George), nu N. (Nicolae, ca al celui beștelit), cum l-a „(re) botezat”, pentru sporirea efectului de contrast, pretinsul său emul într-o epigramă din „Loc de dat cu ...EPIGRAMA (138)”, 28.03.2021.
IMUNITATEA DEMNITARULUI ŞI LIBERTATEA
DE EXPRESIE A OMULUI DE RÂND
Nu poți taxa opiniile lui,
Nici întreba cum și-a umflat averea
Propune-n for un deputat tehui
Și-s „pentru” toți: rivalii și puterea. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CUM SĂ VERIFICI RISIPIREA BANULUI PUBLIC
ÎN INSTITUŢIILE DE FORŢĂ
Militarizate
Cum sunt, instituțiile,
Sunt secretizate
Toate hârtiuțele. (NICOLAE MĂTCAŞ)
FUNCŢIE DE MĂRIMEA IŞLICULUI?
Un bătrân nu poartă mască?
Legea-i dură: Să plătească!
Când un demnitar n-o face,
Controlorii-l lasă-n pace. (NICOLAE MĂTCAŞ)
GUVERNATORUL ŞI PROTESTATATARII
Sârmă-n bot le pui că urlă,
Tragi în ei că-s teroriști
Și nu vezi, orbit, pe turlă,
Că din păsul lor exiști. (LERU CICOARE)
ÎN OPOZIŢIE, PESEDIŞTII ÎI JELESC
PE PROTESTATARI
Când erați pe cai bălani,
Toți erau Hashtag#Reziști,
Puși pe harț de sorosiști.
Azi sunt necăjiți sărmani. (LERU CICOARE)