Gheorghe I. Gheorghe adaugă volumelor sale încă unul de proză satirică, unul intitulat „Când va zbura porcul!” ( Editura „Betta”, Bucureşti, 2022). Un titlu, probabil, anormal pentru unii, dar tot atât de verosimil pentru alţii. Pentru cei din prima categorie, autorul simte nevoia să vină cu „o explicaţie necesară”: „Revenind la cuvintele lui Dante, trăind în infernul vieţii noastre de zi cu zi, fără să realizez când şi cum, mi-am pierdut orice speranţă că vom ajunge la un consens, că vom reveni, încet, dar sigur, la normalitate. Să dea Dumnezeu ca timpul să infirme aprecierea mea şi chiar dacă mai târziu, când poate nu voi mai apuca acea vreme, între noi să revină înţelegerea, dragostea, buna-cuviinţă, buna-credinţă şi să ne iubim ţara cel puţin tot atât de mult ca cei care au făurit România Dodoloaţă. Deocamdată, însă, singura mea speranţă este să văd… porcul zburând. Motiv pentru care eu am înclinat la acest titlu”.
Pentru cei din a doua categorie e o normalitate dacă ne gândim că în a sa „Poveste a porcului”, Creangă îl transformă pe Făt – Frumos în pielea acestui animal, faptul că există şi un film intitulat „Când vor zbura porcii” şi care a luat un premiu la concursurile de gen, iar sintagma, devenită proverb, e uzuală la noi, românii, când vrem să înlocuim sub altă formă pe categoricul „niciodată”. Aflându-mă printre cei care acceptă titlul propus de autor, sunt obligat să remarc unitatea celor 25 de texte satirice care alcătuiesc prima parte a volumului.
Dipolul cultură urbană – cultură rurală este reprezentat de oraşul Z. şi satul Gugumanca, ale căror evoluţii s-ar supune unui grad de emergenţă reciprocă, dacă nu ar interveni politicienii care au un talent remarcabil de a impurifica orice relaţie. Gheorghe. I. Gheorghe sesizează bine contorsiunile produse în topos pe care le pune în evidenţă printr-o atitudine certă, fără ocolişuri, specifice satirei. Deşi nu este uşor să faci deosebirea dintre populism şi democraţie, autorul o face cu tact, scoţând în relief faptul că populiştii nu sunt în stare să guverneze decât în interesul lor. Sunt mulţi teoreticieni care spun că populismul de stânga, de centru sau de dreapta sunt la fel de active, aspect pus bine în evidenţă prin partidele la care au aderat personajele lui Gheorghe I. Gheorghe: Partidul Verzilor, al Greilor, al Slabilor, al Galbenilor, al Albaştrilor etc. O altă latură activă a politicii, după populism, o reprezintă traseismul ca o consecinţă a trădării în politică. Cineva spunea că orice acţiune de racolare e şi un fel de ritual de răzbunare şi de umilire a adversarului. Personajele lui Gheorghe I. Gheorghe trec de la o doctrină la alta cu o viteză ameţitoare, deosebirile dintre contextul existenţial şi complexul existenţial fiind insesizabile. Onomastica folosită de autor îmi aminteşte de „prezentul discontinuu”, rubrica lui Codrin Liviu Cuţitaru din „Dilema veche”, doar că acolo se aplica pe un topos mai restrâns: mediul universitar. La Gheorghe I. Gheorghe, primarii se numesc Milică Ciomăgel , Stejărel Ferfeloagă sau Malacu Crăcănel, iar un director general se numeşte Papatache ce tocmai l-a înlocut pe fostul director Papanache. Circulă prin text ministrul Paranache, deputaţii Fetelcioiu şi Floricel Minciunică, aflaţi într-o permanentă relaţie cu preşedinţii de partide Hanibal Zărzărică ajuns şi prefect, Cameleon Cârlig, Amadeus Tafandache, Agamemnon Bocciu sau Cici Stârliceanu. În jurul acestora colcăie patronii Costăchel Cerceluş, Lae Botgros, Manix Zărzărică, Pardaian Cireaşă, Vespasian Cucuiete, Pufuleţ Tărâţă etc. Şi fiindcă nu se poate să nu ne ducem cu gândul şi la Caragiale, sunt prezenţi în cele 25 de secvenţe „alegători, cetăţeni, public”, un fel de actul al treilea din „O scrisoare pierdută”, dintre care îi remarcăm la Gheorghe I. Gheorghe pe: tânărul Mihăiţă Cârlig, şomerul Nae Capdebou, cetăţeanul Tandalache, „un pârlit de profesor” ce răspunde la numele de Bombonel, un alt profesor, Gică Trombon, ce se declară apolitic , Mitel Strachină, Petrache Şchiopu, Ioan Macaronescu ce şi-a schimbat numele în Giovanni Macheroni, Marcelina care îi scrie mamei sale despre orice pas pe care îl face, manelistul Cotcodăcel de la Gugumanca, muzeograful Mişu Târnăcop, directorul de televiziune Brebenel Turbatu, agenţii Urecheatu şi Vică Sticlete, cetăţeanul Ionel Cioflete, alegătorul Pingilescu, purtătorul de cuvânt Vladimir Lăbescu şi alţii care nu fac altceva decât să provoace, ceea ce numim cu o formulare preţioasă, „distorsiuni în topos”. Nu lipseşte nici echivalenta Zoei recunoscută în Marghioala pentru care „milionar” e o meserie.
Această primă parte a volumului (152 de pagini) integrează cele 25 de episoade într-o logică articulată şi plasată într-o atmosferă perfect delimitată, satul Gugumanca, aspect care ne face să-l considerăm un veritabil roman al ruralului de azi, un rural virusat de politică şi politicieni.
„Când va zbura porcul” este o incursiune sociologică bazată pe o robusteţe argumentativă clară şi reală a ruralului: adevărul factologic, detaşarea de eul personajelor sale, investigarea pe orizontală a prezentului. Din altă perspectivă, Gheorghe I. Gheorghe valorifică foarte bine ipostazele personajelor sale observând că politicienii au mereu deasupra capului o sabie numită „teama de succes a…celuilalt”. O schimbare în bine a celuilalt l-ar scoate din starea de bine şi l-ar arunca într-o zonă gri. O urcare în ierarhie a celuilalt i-ar aduce o cădere zdrobitoare, ca să nu mai vorbim că orice evoluţie a adversarului l-ar duce pe politician în anonimat.
Întrând în text, cititorul va deveni din ce în ce mai serios, mai pus pe gânduri, devenind tot mai convins că lucrurile se vor schimba „când va zbura porcul”. Rămân la o idee mai veche: Gheorghe I. Gheorghe e un mare pesimist al literaturii umoristice. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
SĂNĂTATE ŞI IUBIRE
Şeful grea povară are,
Inimioara-i poartă vina:
Duce boala pe picioare,
Dar pe-amantă cu maşina. (VASILE LARCO)
CORECTITUDINE POLITICĂ
Este vin şi alb şi negru
Însă eu, corect să fiu,
Împreună cu un cuscru
Am băut numai rachiu. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
RICHARD AL III-LEA VS EDUARD AL VIII-LEA
Dau un regat pentru un cal
Răcnise regele cu frică,
Iar un urmaş, la fel, regal,
L-a dat pentru o păsărică. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ANALIZĂ PERTINENTĂ
Pe şorţuleţ, par urme de făină,
Ca-ntr-un desen de degete, suav,
Probabil e o bună gospodină,
În caz că n-a pus mâna vr’un zugrav. (GRIGORE COTUL)
CĂSĂTORIE DIN INTERES ÎNTRE BUGETARI
Din dragoste enormă,
O tânără îşi leagă
Jumatea ei de normă
De norma lui întreagă. (GRIGORE COTUL)
UNUI POLITICIAN
Ne minte-atâta de urât
Când spune “dăm săracului”,
Că tre’ să aibă nasul cât
Pinocchio, cârnu’ dracului! (PETRU-IOAN GÂRDA)
EPITAFUL UNUI POLITICIAN
O viaţă-ntreagă, necinstit,
A apărat pe cei ,,deştepţi";
Şi-acuma, zace convertit,
Trecut în lumea celor ... drepţi! (MAX OPAIŢ )
,, COLEGIALĂ"!
Ştiind că-i soţul ei plecat,
Lăsând astfel un loc vacant,
Colegul de birou, galant,
A avansat; i-acum ... amant! ( MAX OPAIŢ )
PROIECT... ,,ECO" !
Fără nici o rezistenţă,
Ţara noastră-i defrişată
C-un ,,PROIECT" ce-i în esenţă
,,ROMÂNIA EDUCATĂ!" ( MAX OPAIŢ )
VISUL UNUI EPIGRAMIST
Stând la masă cu ,,bogaţii",
Permanent gândea că el
Poate-ntrece toţi confraţii,
Mai puţin pe... PĂSTOREL! ( MAX OPAIŢ)
ACUZAREA LUI STALIN
Îl strânge cea cu coasa rău la zid
Şi are, nemiloasa, un temei,
Când secera măreţului partid
Îi lasă fără lucru coasa ei. (ION DIVIZA)
ZIUA „HAPPY HOUR”
Știți ce-nseamnă „happy hour” ?
Cică „fericită zi”
Eu mă uit prostit în jur
Și mă-ntreb: „Unde o fi?” (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA AMABILITĂȚII
Vă spun un gând cam reprobabil
Cu mulți din cei ce sunt în jur
Nu merită să fii amabil
Ci să le tragi un șut în ... dos! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA GUACOMOLEI PICANTE
E pân' la urmă o salată
Dar mai răruță pe la noi
Cu avocado asortatată
Cost-u porcoi de euroi... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA CURĂȚĂRII FRIGIDERULUI
Problema asta-i gata rezolvată
La multe frigidere-n România
Căci s-au unit și-au terminat îndată
Inflația, șomajul, sărăcia... (ŞTEFAN BAŞNO)
ESTE ZIUA FILOSOFIEI
În vremi, spuneai „filosofie”
Și-nțelegeai „înțelepciune”
Acum, zic unii, e-o prostie
Sau, hai, cel mult deșertăciune! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA TOLERANȚEI
Păi da, să-i tolerăm pe toți
Pe proști, pe curve și pe hoți
Și să-i tratăm cu dulce glas
Iar ei, să ne tot râdă-n nas! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA TELEFOANELOR FIXE VECHI
La telefoanele cu disc
Vorbeai puțin, vorbeai mai rar
Și nici nu exista vreun risc
Să „facă pași” din buzunar! (ŞTEFAN BAŞNO)
S-AU ÎMBOGĂȚIT NUMAI PRODUCĂTORII,
FURNIZORII DE ENERGIE, TRADERII, SAU ȘI STATUL?
Vă gândeați la cetățean
Și la cei ce fac profit,
Să constate-un ardelean:
Dar ce mult v-ați mai gândit!... (LERU CICOARE)
FIE HOȚIE LA DRUMUL MARE, FIE TAXĂ MASCATĂ,
TOT PE SPATELE BIETULUI CETĂȚEAN
O piață liberalizată
Hoție e legitimată,
Iar un plafon mare fixat
E-o taxă-ascunsă, da-i … de stat. (LERU CICOARE)
VEȘNICA TENTAȚIE DE A PUNE MÂNA PE JUSTIȚIE
Să introduci modificări la legi
Prin procedura zis’ accelerată
Nu-ți amintește, vrând să înțelegi,
De tactica ciordelii de-altădată? (LERU CICOARE)
POLIȚIȘTI CU PISTOALE FĂRĂ GLOANȚE
SPRE A-I SPERIA PE RĂUFĂCĂTORI
Înzestrați cu noi pistoale
În coburi, dar fără gloanțe.
Mai bine, încinși în harțe,
Să-și dea reciproc la gioale. (LERU CICOARE)
CA SĂ NU CONFUNZI CAMBODGIA CU COLUMBIA
Ne jenam că-n România
Șefii-și cată șerpași lari.
Sunt certați cu geografia
Și la case mult mai mari. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TERTIP AL CELOR CARE AU GRIJĂ
DE BUNĂSTAREA NOASTRĂ
Nu văzurăți tacticile lor?
Lasă prețul ca să zburde-n sus,
Apoi pun plafon (la cel major!)
Și-un afect de dáicoș ți-i indus. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
SERVI ȘI PROPRIETARI DE SCLAVI PE CONTUL STATULUI?
Două puici formal în state, dar muncind pentru partid,
Șeful lor intră la dubă ca în plasă un guvid.
Alte două ani de-a rândul, calfe-abile, zi de zi,
Îi scriau șefului teza. Azi sunt toți bine mersi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENTRU CE PRIMESC SPORURI LA SALARII
DOCTORII ÎN ȘTIINȚE FĂRĂ ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ?
Punctul forte-al referinței
Ce le surpă-autoritatea:
Dacă s-au dedat științei,
Unde li-I activitatea? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DE CE NU MERG BINE TREBURILE-N ȚARĂ
La post călduț de tinzi a ancora,
Nu tre’ să fii persoană talentată,
Docilă, -n schimb, cu nuri și vino-ncoa’,
Pile-n partid și foarte tare-n tată. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN FRUNTEA FILIALELOR ICR DIN STRĂINĂTATE
N-AR TREBUI SĂ SE AFLE REPUTAȚI OAMENI
DE CULTURĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ?
Instituții de cultură,
N-ați fi cunoscut alt ritm,
De nu erați sinecură
Pe bază de algoritm? (NICOLAE MĂTCAȘ)
FĂGĂDĂULUI BUNĂSTĂRII SENIORILOR NOȘTRI
În opoziție veneai cu patruzeci,
La guvernare poți numai cu șase
S-o indexezi. La búni nu mai treci
S-o-nveți firu-nvârtelii să-l descoase? (NICOLAE MĂTCAȘ))
PROMISA MAJORARE A PENSIILOR
S-A SPART CA BEȘICA PORCULUI
Anvelopă, anvelopă,
Creșteai cât o antilopă.
Antilopa gnu mâncată,
Anvelopa – dezumflată. (NICOLAE MĂTCAȘ)
GALA PREMIILOR GAZETEI SPORTURILOR - 2022
Premii extra-ncheie anul,
Dar l-au uitat pe Burleanu;
Pentru fotbalul lui prost,
Premiul “Urzica”…de post. (DUMITRU BUJDOIU)
IAR FOTBAL: ROMÂNIA - SLOVENIA= 1-2, (bine c-a fost amical)
Le-ncasarăm iar, doar două,
Puteam să-nghițim vreo nouă;
Fără tactici, jucători,
De ce plătim antrenori? (DUMITRU BUJDOIU)
TOT FOTBAL: NICOLO NAPOLI, a noua oară antrenor la Craiova
E un fel de du- te- vino,
Parcă-i un tango latino;
Juveții asta îi spun:
Ești navetist, sau cheaun? (DUMITRU BUJDOIU)
PROFESIA DE SUFLEOR
Actorii: “ bun la suflat!”,
Actrițele: “ și la pat!”;
D-aia unii-îi poartă pică,
Le-a “suflat” câte-o amică. ( DUMITRU BUJDOIU)
DOI SOȚI BLONZI
Ia ascultă, bă Ioane,
Dăm prea mulți bani pe coroane!
- Păi, ca să nu cheltuiești,
Roagă-te…să le primești! ( DUMITRU BUJDOIU)
SFAT ȊN CAMPANIA ELECTORALĂ
Să votezi candidaţi buni
Ia un sfat de la străbuni:
„Deşteptul ştie s-asculte,
Prostul spune vorbe multe” (ADRIAN TIMOFTE)
(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)