Țări ca Polonia și Finlanda au decis eliminarea temelor pentru acasă, considerând că beneficiul asupra copilului în ansamblu este nul.
De fapt care e adevărul? Mai au nevoie copiii de teme? Câștigă ceva din faptul că se străduiesc zilnic să le facă? Despre aceste lucruri și alte probleme legate de importanța temelor am stat de vorbă cu specialiști în educație din Botoșani.
Ce face ca o temă să fie utilă?
Florentina Dănilă, profesor învățământ primar: Temele pentru acasă sunt necesare și utile. Dacă îndeplinesc niște condiții: să fie în concordanță cu conținuturile învățarii din clasă, să fie bine dozate ca și cantitate și timp de efectuare și să fie formulate clar.
Temele pentru acasă nu se dau ca să ocupe timpul copilului. Nu se dau ca să se umple caiete speciale foarte aglomerate.
Temele pentru acasă se pot realiza în perechi sau în grup. Copiii învață să socializeze și să lucreze în echipă. Foarte important!
Temele pentru acasă trebuie să respecte particularitățile de vârstă. Temele pentru acasă pot avea și ștersături sau tăieturi, copilul lucrează. Unii le cer copiilor să lucreze pe o ciornă și apoi să scrie „impecabil” pe curat. Copiii nu au răbdare să scrie de două ori. Și nu este nici eficient.
Laura Dănilă, psiholog: Temele pentru acasă au beneficiile lor: copiii își consolidează noțiunile de la școală, își antrenează abilitățile grafomotrice, vizuale, atenția și concentrarea.
Dacă o temă este dată corect, copilul își confirmă, în timp ce muncește independent, că a înțeles ceea ce a receptat în clasă.
Greșeala pe care o fac unii profesori constă în aceea că nu acordă suficientă atenție dacă cerințele i se potrivesc copilului, dacă sunt corect verbalizate la clasă. În acest caz, copiii au tendința de a se lăsa exclusiv în baza părinților sau a fraților mai mari.
.jpg)
Se tot vorbește de programele încărcate. Cum afectează ele volumul și dificultatea temelor?
F. D.: Fiind la step le dădeam teme doar vinerea. Timpul îmi permitea să lucrez mai mult în clasă, să fixez noțiunile și algoritmii de lucru. La tradițional este foarte greu. Timpul nu ajunge. Mai e un amănunt: când dai o temă trebuie să te gândești că trebuie să o corectezi. Și timpul necesar? Ai o modalitate clară?
Am mai auzit în ultimul timp că unele cadre pun câte un „responsabil” pe rând care verifică tema în pauză. M-am crucit! Ca pe timpul lui Creangă!
Temele ar trebui să dezvolte capacitățile creatoare ale copiilor, să nu reducă doar la încadrarea în niște reguli.
L. D.: Programele școlare sun într-adevăr încărcate, se știe de mult asta. Ce pot face profesorii este să eficientizeze actul didactic. De exemplu, dacă la clasă s-a lucrat un lucru, tema pentru acasă să fie fix despre acel lucru. Să dea dovadă de empatei față de elev, să observe dacă elevul are toate abilitățile de care are nevoie în rezolvarea acelei teme. Să pună accentul pe calitate, nu pe cantitate. Atunci nivelul de înțelegere al copilului va fi direct proporțional cu nivelul de reușită.
Asistăm, mai nou, la o tendință a profesorilor și părinților spre perfecțiune în tot ce fac copiii. Perfecțiunea nu e neaparat ceva rău, dar ea se obține în timp. Copiii folosesc tot felul de corectoare, pixuri, paste, radiere, este o aberație! Copiii percep greșeala ca pe un semn al stimei de sine scăzute. De aici apar tot felul de somatizări: li se face rău, îi doare stomacul, se cer la toaletă...dezvoltă anxietate de performanță, teama de eșec. Trebuie să insistăm pe faptul că a greși e omenește.
Să abordăm puțin și problema faimoaselor „teme pentru părinți”. Ce substrat moral se ascunde în spatele lor?
F. D.: Alea sunt „crimă și pedeapsă”! Desene și colaje făcute de părinți! Sunt trimise la concursuri pentru copii. Și uite așa copiii învață de mici că în viață poți prosti pe oricine în orice situație, fără a fi sancționat. Copilul vede că doamna trimite la concurs un desen făcut de mama, pe care scrie numele copilului. Asta este poveste vecheee! Nimeni nu se gândește la urmări! Și ne mirăm de ce societatea a ajuns unde este.
Copiii au foarte mult de lucru, sarcini de lucru multiple și amestecate, teme neatractive. Temele sunt o povară pentru mulți. Și copii buni! Din păcate. Ca să nu mai spun că în aceste caiete speciale sunt foarte multe greșeli. Caietele sunt mari, A4, foile foarte încărcate cu texte și obosesc ochii copiilor.
L. D. Unii părinți sunt hiperprotectivi. Se simt „condamnați„ prin intermediul temelor, deși nu e așa. Problema lor e că nu acceptă minusurile copilului. Plusează prin realizarea celor mai stufoase portofolii și proiecte, cele mai reușite desene, își duc copiii la tot felul de extrașcolare încă de mici, care nu sunt foarte necesare, din contră, le scade rezistența fizică, ăi fac să piardă timp cu ceva la care nu sunt potriviți și nu le place. Ar fi bine pentru părinți să evite săîși compare copiii pentru că asta nu ajută pe nimeni. Cel mult, copiii vor fi viitori adulți plini de eșecuri.
Care este viziunea părinților asupra temelor?
F. D. Viziunea de ansamblu e datul temelor ca să nu stea copiii pe telefon. Culmea e că și unii părinți sunt de acord cu asta.
L. D. Părinții nu sunt contra temelor. Deși în țări ca Polonia sau Finlanda temele nu se mai dau de mult. Părinții se simt copleșiți de avalanșa de informații pe care le primește copilul în fiecare zi. Unii părinți mai reușesc să îi ajute, pentru mulți, noțiunile din manuale s-au pierdut în timp. Părinților le este necesar să învețe să își cunoască copiii, să parcurgă împreună cu ei toate etapele de început: dezvoltarea psihomotrică, verbalizarea, emoțiile, descoperirea pasiunilor, a ceea ce pot face copiii. Părinții trebuie să le arate constant copiilor că sunt mândri de ei, deși simt că dacă fac asta, pierd teren.