Lidia Mîrzac este unul dintre profesorii realmente devotați misiunii lor de a forma mințile generațiilor pe care le ghidează spre lume. O face cu același devotament de pe la sfârșitul anilor 80. A văzut lumea schimbându-se. A văzut generațiile transformându-se. Și a făcut mereu tot posibilul să țină pasul cu vremurile, pentru a nu lăsa copiii singuri în pregătirea lor pentru viață și carieră.
De mai bine de 35 de ani predă la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc și și-a făcut din ore nu doar momente de cunoaștere a limbii și literaturii române, ci și experiențe de gândire critică.
Într-un interviu în revista Cariere, semnat de Carmen Dumitrescu, profesoara Lidia Mîrzac povestește despre primii ani de învățământ, când în urma repartiției a ajuns într-un sat din Botoșani. Albești, o localitate cu școală, dar cu doar trei profesori calificați. O școală în care, mărturisește peste ani prof. Lidia Mîrzac, a cunoscut copii ”foarte faini ca oameni”, dar ”care nu știau literele”. Plus un director ”care nu mă lăsa să intru la clasă fără proiecte de lecție”.
”În primul meu an de învățământ (1988, nota red.), eu am terminat școala pe vremea comunismului și am avut repartiție, am ajuns în județul Botoșani profesoară la o școală generală din Albești, unde cred că erau maxim trei profesori calificați, eu eram unul dintre ei, și am avut șocul să constat că erau copii care nu știau literele, care nu știau să citească, și a trebuit să fac cu ei alfabetul. Nu mă așteptam la asta! Îți dai seama, venită de pe băncile facultății, mă așteptam să mă duc la clasă și să fac materia. Nu, lucrurile n-au stat așa”, spune Lidia Mîrzac.
”Am intrat într-o școală de țară cu niște copii foarte faini ca oameni care au crescut frumos și am constatat că ei nu depășiseră granițele satului. Și cred că școala aia pe mine m-a format ca profesor de-adevăratelea. Am avut, în primul rând, un director care nu mă lăsa să intru la clasă fără proiecte de lecție. Eu, cât am stat la Albești, mi-am făcut proiecte de lecție, mi-am fixat foarte bine obiectivele, metodele, era foarte greu, pentru că aveam copil de patru luni și eram cu el la Albești. Soțul meu era student, dar eu, dimineața, la ora 8, eram în fața biroului directorului, cu proiectele de lecție în față. Și mi-a format un stil de muncă. Am lucrat acolo din '88 până în '89, când, din trimestrul al doilea, am venit în Suceava și am dat concurs de intrare pe post la liceul silvic, unde predau din 1990. O viață de om…”, a povestit prof. Lidia Mîrzac într-un interviu pentru revista Cariere.
Despre copiii de astăzi, profesoara crede că ”nu sunt suficient munciți, asta este problema”.
”Cred că elevii nu mai învață. S-a intrat în chestia aia cu: “Să nu mai punem copiii să memoreze!” Dacă nu au cunoștințe, cum să le folosească? Adică eu nu vreau să-mi memoreze comentarii, dar e greșit să nu știi lucruri elementare, doar ca să nu memorăm. Știi că la I-IV nu mai este voie să se învețe poezii pe dinanfară? Nu mai avem nevoie de memorie”.