Este antreprenor, chiar dacă se autodeclară ”fost om de afaceri”. Este lider politic regional și, în prezent, președintele Consiliului Județean Botoșani.
Este convins că experiența de peste 30 de ani în mediul de afaceri, unde a creat unul dintre cele mai importante grupuri din domeniul eficienței energetice și al automatizărilor din România, îi conferă viziunea necesară pentru o strategie de dezvoltare eficientă. Finanțator al clubului FC Botoșani, echipă care se află de 13 ani în prima ligă profesionistă de fotbal, i-a adus mai ales notorietate națională, declarațiile sale făcând de multe ori deliciul televiziunilor. Implicat activ în dezvoltarea comunității locale, prin proiecte care susțin educația, infrastructura și modernizarea administrației, Valeriu Iftime reușește să calibreze și să utilizeze în altă paradigmă politică și administrativă instrumentele de care dispune. Cu toate acestea, recunoaște că, în vremuri în care ”imposibilul” și lipsa de perspectivă trasează direcții confuze, nesigure și descurajează, a îndrăzni este uneori mai important decât orice altă strategie politică.
.jpg)
Vineri, 1 august, Valeriu Iftime a participat la Forumul Orașelor Mici de la Darabani, alături de oficiali guvernamentali, de primari și viceprimari din România, dar și de profesori universtari, arhitecți sau antreprenori.
”Acțiunile acestea ar trebui replicate și duse în tot județul!”
-Domnule Valeriu Iftime, sunteți la Forumul Orașelor Mici, la Darabani, în calitate de om politic, de om de administrație și de om de afaceri. Cum priviți, din cele trei perspective, ceea ce s-a întâmplat aici?
-Interesant, nu știu dacă sunt om politic, nu mai sunt om de afaceri. Sunt un cetățean, îmi pasă de județul acesta. Pe lângă Forumul Orașelor Mici, există un set de evenimente pe durata a patru zile în cadrul Festivalului Nordului. Noi când spunem festival ne gândim la muzică, cu multe scene, cu foarte multă bere și la oameni care stau o zi și pleacă acasă fericiți. Este complex ce face aici domnul Teișanu, mi se pare incredibil, ca motor de dezvoltare. Eu am venit din interesul meu, ca persoană, bine, și cu istoricul meu de om de afaceri și, mai nou, și președinte al Consiliului Județean. Insist foarte mult pe genul de activități care creează perspective viitoare.
A fost o prelegere a domnului Călin Hințea legată de nevoia de a avea ținte, de a avea viziune și de a avea o strategie coerentă. Aici este foarte important, am înțeles că sunt și primul președinte de Consiliu Județean care vine la un astfel de eveniment. Nu știu dacă este o laudă, este o datorie a noastră de a participa. Cred formidabil de mult că acțiunile acestea ar trebui replicate și duse în tot județul, pentru că îți dau o viață socială altfel decât o avem în fiecare zi. De la o societate depresivă putem deveni puțin mai optimiști, mai frumoși.
Ce se întâmplă la Forumul Orașelor Mici este un eveniment atât de important, încât ar trebui să existe obligativitatea primarilor de a fi aici. I-am invitat pe toți să vină aici! Ce spunea domnul profesor legat de strategie, ce spuneau cei patru primari, referitor la ce au făcut, despre viziunile lor, care sunt cele mai importante provocări, cele mai mari fericiri…, aceste lucruri trebuie auzite. Două ore sunt mai importante decât orice lucru în birou și chiar cu oamenii. Aici este un schimb de experiență care chiar merită. Sunt bucuros să văd lucrurile acestea, îl felicit încă o dată pe domnul Ștefan Teișanu.
Zilele Nordului sunt un eveniment care, în afară de a-ți da stare bună, îți pune multe întrebări, te provoacă și parcă te leagă mai mult de locul acesta și de nevoia de a face ceva pentru zona ta.
”Da, e mai greu acum, dar nu e sfârșitul pământului! Vând cumva o iluzie, dar ea nu e falsă!”
-La Forumul Orașelor Mici s-a vorbit inclusiv despre primari fericiți. Despre strategie. S-au născut foarte multe idei frumoase. Care este drumul de la idee la faptă, cât de greu sau de ușor îi este un primar să parcurgă acest drum? De ce are el nevoie?
-Există oportunități, depinde de om. Dacă ești vizionar, ai o misiune, vrei să faci ceva pentru comunitatea ta, faci, nu stai. Azi poți spune că nu mai faci nimic pentru că nu mai sunt bani, a venit o criză financiară… Eu cred că se pot face lucruri bune pentru comunitatea ta în orice timp, orice perspectivă ai avea, chiar dacă acum este un pic mai întunecată. Au fost foarte, foarte mulți bani în România, s-a și cheltuit foarte mult. Da, vorbim mult despre cofinanțări, dar s-au și făcut lucruri. Întrebarea este: ai făcut exact ce trebuia? Ai investit în chestiuni care sunt cu adevărat importante pentru comunitatea ta, pentru a produce mai mulți bani, servicii mai bune? De aici vine cumva și partea de nemulțumire, presiunea publică că nu ai făcut ce trebuie. Lumea e nemulțumită, nu știu dacă pe bună dreptate sau nu, statistica arată că lumea e nemulțumită de ce se întâmplă la nivel de act de guvernare, fie el la nivel de comună, de județ sau chiar de țară.
-Se vorbește puțin în spațiul public despre comunități depresive. În care, odată căzută o comunitate, este extrem de dificil de recuperat. Ce anume avem de făcut pentru a nu ajunge acolo?
-Ține de om, de starea lui, de viziunea lui. Până la urmă, trăiești cu un tip de speranță. Eu, de exemplu, la Consiliul Județean, aș putea să spun că nu se poate face nimic. Acum un an de zile aveam niște proiecte în cap, toate au nevoie de finanțări majore. Pentru că a face un drum expres de la Botoșani spre Tg. Frumos sau Botoșani-Dorohoi ori Autostrada A7, Dorohoi-Darabani, înseamnă bani mulți. Atât de mulți că nici nu pot să îi spun pe cifre. Ca să faci apa în județul Botoșani îți trebuie 500 de milioane de euro. Alimentarea cu apă, care este un element absolut necesar… Este de neînchipuit astăzi că nu avem apă în județul Botoșani. Ca să faci rețeaua de gaz metan, la fel… Despre toate lucrurile acestea pot să spun că nu pot să fac nimic și intri în această depresie, care este și ea o chestie umană.
Eu vreau să mă motivez pe mine, să cred că se poate ajunge acolo, să îmi reglez pașii, chiar dacă e un pic mai greu, să facem primul pas aici.
În același timp, trebuie să ducem către populație și mesajul acesta adevărat: că da, e mai greu acum, dar nu e sfârșitul pământului! Vând cumva o iluzie, dar ea nu e falsă. E greu acum, dar se poate mai mult. Pentru că dacă intrăm în starea de depresie, spunând că nu pot să fac nimic, eu plec acasă.
Am spus de câteva ori că, dacă nu pot să fac nimic, eu nu mai stau aici. Nu pot trăi într-o zonă în care mi se pare că mi s-a oprit orizontul. Vreau în fiecare orășel din județul Botoșani măcar un parc industrial. În jurul Botoșaniului două-trei parcuri industriale. Văd trenuri rapide, văd alimentarea cu apă, văd un sistem de irigații foarte interesant. Și văd foarte interesantă legătura din zona aceasta din nord cu viitoarea reconstrucție a Ucrainei. Se poate. Este adevărat că nu se poate face astăzi, poate nici anul viitor, dar în doi ani de zile… Să așezăm lucrurile, cu analize, cu proiecte clar făcute, cu finanțări. Dacă ceea ce văd eu și echipa mea despre cum trebuie să arate Botoșaniul în 10-15 ani… mi-ar da bani și americanii! Refaceți, domnule, drumul până în Ucraina! Sunt miliarde de euro, trebuie să treacă și prin România ceva. Avem nevoie de a reconfigura niște zone, de a procesa agricultura, suntem cel mai mare luciu de apă și noi nu procesăm pește…
Sunt multe, multe chestiuni care se pot face. Da, fiecare primar poate să intre în depresie mâine. Iar astăzi discuția este foarte gravă: nu sunt bani, nu vă dau, nu pot. Poate chiar și discuțiile domnului Bolojan trebuie să fie un pic mai deschise: nu avem, dar sunt soluții, nu pot azi, dar poate mâine! Dacă nu avem, să vină alții. Și din păăcate vin cei care se află astăzi în zona de graniță a democrației, cu secera și ciocanul. Trebuie să fim foarte atenți aici. Cred cu desăvârșire că Dumnezeu ne dă libertatea de a fi optimiști, de a vedea mai sus, mai bine. Totul este în noi. Dacă ești un tip pozitiv, și cei de lângă tine devin ușor mai pozitivi.
”Te obișnuiești să trăiești cu mai puțin, dar asta nu înseamnă să îți limitezi dorințele!”
-Deocamdată reținem că și iluzia e mai bună decât nimic, că avem idei și că trebuie să căutăm soluții.
-Categoric! Să fim într-o stare de pozitivitate. Chiar dacă trăiești rău, măcar să fii vesel. Dacă trăiești prost, să mai fii și supărat? Te obișnuiești să trăiești cu mai puțin, dar asta nu înseamnă să îți limitezi dorințele. Privești mai sus, dar să vezi și zona reală în care trăiești. Cât pot acum, cât pot mâine, cât pot pese trei săptămâni? Dacă nu poți, atunci te duci în partea cealaltă. De asta au plecat mulți de aici. Asta e viața!
(Video&Foto: Știri Botoșani / Florin Timofte)