Miercuri, 21 noiembrie, Biserica "Intrarea Maicii Domnului în Biserică" - Vovidenia din Botoşani îşi serbează hramul. În întâmpinarea marii sărbători, duminică seara, aproximativ două sute de persoane au participat la procesiunea cu Sfintele Moaște din Biserica Vovidenia. Cu lumânări în mâini, botoșănenii au mărturisit credința și nevoia de comuniune care, în aceste vremuri, par să fie tot mai necesare omului simplu, asaltat de o lume tot mai agresivă și mai destrămată.
După ce au asistat la citirea Acatistului și au participat la Sfântul Maslu oficiat de un sobor de preoți, credincioșii au aprins lumânări și au ieșit din biserică, într-un pelerinaj care i-a impresionat deopotrivă pe participanți și pe trecătorii aflați la acea oră pe străzile orașului.
În cuvântul de învățătură, preotul paroh Partenie Apostoaie a vorbit despre importanța mărturisirii, dar și despre ce înseamnă a fi pelerin al lui Hristos într-o lume tot mai întunecată. Despre creștinul purtător de lumină, atunci când vântul lovește în flacără.
"Ce ne arată un pelerinaj cu Sfintele Moaște? În primul rând ne aduce aminte că însuși Domnul Hristos a fost pelerin în lumea aceasta. Când a venit, a venit ca un pelerin, primit doar de câțiva oameni. Când s-a arătat ucenicilor după Înviere, s-a arătat ca un pelerin, mergând ca un necunoscut. Pe un pelerin îl poți primi sau îl poți izgoni, îl poți accepta sau îl poți refuza. Pe Dumnezeu îl poți primi sau îl poți ignora. El când a venit în lumea aceasta nu a venit cu o putere și o slavă care să înfricoșeze și să îi inhibe pe oameni. El nu a venit cu o putere care să îi înfricoșeze și să îi înspăimânte pe oameni. Puterea cu care a venit El, Hristos, în lumea aceasta, nu este o putere care să îl forțeze pe om să îl primească pe Dumnezeu-Omul, el a venit în chip smerit, în chip blând, ca un pelerin, ca un necunoscut pe care îl poți ignora, pe lângă care poți trece fără să îi dai nici măcar binețe. Dar cei care l-au primit, spune Evanghelistul Ioan, au ajuns să fie fiii lui Dumnezeu, care nu s-au născut din poftă bărbătească, nici din poftă lumească, ci s-au născut de la Dumnezeu.
În al doilea rând, pelerinajul la Sfintele Moaște și cu Sfintele Moaște ale sfinților ne arată că și noi suntem pelerini, că și noi suntem trecători, călători. Plecăm din biserică, ieșim din biserică și intrăm din nou în biserică, arătând prin lucrul acesta că omul se naște în biserică – prin Taina Botezului - și trebuie să ajungă tot în biserică. Omul este pelerin, este călător, și călătorul ia în desagă doar câteva alimente, strictul necesar, nu investește prea mult în bagaj, în agoniseală, ci doar cât îi trebuie până să ajungă la destinație. Iar destinația este Împărăția Cerurilor, adică Biserica lui Hristos în lumea aceasta.
În al treilea rând, Sfintele Moaște ale sfinților ies din Biserică în Cetate pentru a arăta că sfințenia nu se limitează la zidul bisericii, la un perimetru bine stabilit. Sfințenia transpiră, se împărtășește, se cultivă, se intensifică, se seamănă și în afara bisericii. Vom găsi oameni sfinți atât în biserică, dar suntem chemați să fim sfinți și cu o viață sfântă și în afara bisericii. Creștinismul a adus această noutate: poți să fii cu Dumnezeu și trebuie să îl ai pe Dumnezeu nu doar în Templu, ci și în casa ta, la locul de muncă, la școală, în vacanță, oriunde, dacă inima își este deschisă. Procesiunea cu Sfintele Moaște ne provoacă să fim creștini autentici, nu doar în biserică și nu doar o oră sau două, ci oriunde și oricând.
În al patrulea rând, procesiunea cu Sfintele Moaște este un semn de mărturisire a dreptei credințe. Mărturisim pe Dumnezeu nu doar cu fața la Sfântul Altar, îl mărturisim pe Dumnezeu și mărturisim adevărul și mărturisim viața curată și sfântă, mărturisim că ascultăm pe Dumnezeu și în afara sfintelor slujbe.
Într-o lume în care în general suntem creștini, dar mai discreți, nu vrem să deranjăm cu modul nostru de a fi creștini, și nu întotdeauna este bine, trebuie să fim și demni și să arătăm lumii valoarea creștinismului, să arătăm lumii Lumina, pentru că ortodoxia este dreapta credință, dreapta vedere a lui Dumnezeu. Suntem chemați să dăm mărturie, nu e suficient să credem.
Este o formă de a ne arăta identitatea noastră. Nu trebuie să îți fie rușine că ești creștin. Într-o lume în care întunericul domină, fărădelegea bate la ușa noastră, într-o lume în care valorile sunt amestecate, scara valorilor este aproape răsturnată, într-o lume ca aceasta noi trebuie să dăm mărturie. E foarte ușor să ții lumânarea aprinsă când timpul este favorabil, e foarte greu însă să ții lumânarea aprinsă când vânturile lovesc în lumină. Cu atât mai mult noi, astăzi, în familiile noastre, la locul nostru de muncă, trebuie să mărturisim.
În aceste zile vom avea prilejul să ne întâlnim cu sfinții în mod deosebit, în mod special cu Maica Domnului. Crucea pe care a dus-o Maica Domnului nu a fost o cruce tocmai ușoară. Numai o mamă știe câtă durere are atunci când fiul ei moare. Numai o mamă poate simți sabia care sfâșie sufletul. E o durere mult mai intensă și mai adâncă decât durerea din trup. Să o rugăm pe Maica Domnului să ne dea putere și tărie, curaj și demnitate, putere și verticalitate, mărturisire și dragoste în purtarea Crucii".
Luni, 19 noiembrie, de dimineaţă, programul liturgic va continua cu Sfânta Liturghie, iar de la ora 17:00 se va sluji Taina Sfântului Maslu cu şapte preoţi. Marţi, 20 noiembrie, dimineaţa se va sluji Sfânta Liturghie, iar la ora 17.00 Vecernia Mare în cinstea hramului "Intrarea Maicii Domnului in Biserică". Momentul culminant al sărbătorii Bisericii Vovidenia va fi miercuri, 21 noiembrie, când un sobor de preoţi va săvârşi Utrenia şi Sfânta Liturghie, urmată de Pomenirea Ctitorilor. După amiaza credincioşii sunt aşteptaţi laTaina Sfântului Maslu cu şapte preoţi.
Programul special al Bisericii Vovidenia continuă joi noaptea cu Privegherea in cinstea "Sf. M.Mc. Ecaterina”, iar vineri se va săvârşi din nou Taina Sfântului Maslu cu şapte preoţi. Sâmbătă, după Sfânta Liturghie se face parastas pentru pomenirea morţilor, iar săptămâna specială se încheie duminică cu Utrenia şi Sfânta Liturghie.
Sărbătorită în fiecare an, la data de 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, numită și Aducerea Maicii Domnului la Templu (cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia), este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, sărbătorit la 21 noiembrie. În conformitate cu tradiția, Fecioara Maria a fost dusă de părinții săi Ioachim și Ana la Templul evreiesc din Ierusalim pe când era copilă, unde a trăit și slujit ca fecioară în Templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif. Unul din izvoarele cele mai vechi ale acestei tradiții este Protoevanghelia lui Iacov, una din Evangheliile neincluse în canonul Scripturii, Evanghelia Copilăriei după Iacob. Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăși „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie și templu al Pruncului dumnezeiesc care se va naște din ea. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul material din Ierusalim încetează a mai fi locuința lui Dumnezeu.
