Un discurs poetic elegant, o prezență discretă în hățișul literaturii contemporane sau, mai degrabă, o absență care se materializează doar în spiritul Poeziei. Adrian Popescu se menține în prezentul continuu al literaturii, scrie într-o voluptate maiestuoasă, dar o face cu scopul de a-și abstrage din realitatea imediată fiorul metafizic dincolo de care se plămădește Poezia. În anul 2007, a fost laureatul Premiului Național de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Omnia, pentru anul 2006. Un premiu pe care îl considera la acea vreme "un fapt de generozitate al acestui oraș Botoșani - pe care îl am alături de inimă - de a răsplăti un traseu poetic, un destin care se încheagă acum, în preajma împlinirii a 60 de ani. Omnia Omnia sună pretențios, dar este și o parafă asupra unei creații, asupra unui traseu poetic". 

CITEȘTE ȘI: "Lecție de viață"

 

 

Struguri

Dacă nu sîntem la fel cu versurile noastre
la ce bun să mai scriem?

Eminescu şi Rilke, Byron şi Bolliac şi Mureşanu
Voiculescu şi Mandelştam au reuşit.

Struguri nevăzuţi storşi în presele 
Timpului.

Dacă nu-şi pot încarna imaginile
ce le mai rămâne poeţilor?

Roua şi cernelurile, da
broboanele de trudă, simetria, da

dar mai cu seamă sângele spălînd
obrazul şi mîinile care ţin cartea. 

În fibrele tinere ale lemnului
în cămările închise ale pietrei 

numai zvîcnetul arterelor pătrunde
numai culoarea sîngelui rezistă vremii. 

 (duminica, 4 noiembrie 1956)


 
Adrian Popescu s-a născut pe 24 mai 1947, la Cluj. Este poet, prozator, eseist. Echinoxist din prima generaţie. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeș-Bolyai Cluj (1971). Debut absolut cu poezii în Steaua, în anul 1964. A fost distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor în 1971 pentru volumul Umbria, Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor, 1979, pentru Curtea Medicilor, Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române, în 1989. 

CITEȘTE ȘI: "Celebrăm Cultura: Emil BRUMARU"

 

Volume: Umbria, versuri, 1971; Focul şi sărbătoarea, versuri, 1975; Câmpiile magnetice, versuri, 1976; Curtea medicilor, versuri, 1979; Suburbiile cerului, versuri, 1982; O milă sălbatică, versuri alese, 1983; Proba cu polen, versuri, 1984; Vocea interioară, versuri, 1987; Călătoria continuă, versuri, 1989; Spuma şi stânca, eseu, 1991; Tânărul Francisc, roman, 1992; 1996; Lancea frântă. Poezia lui Radu Gyr, eseu, 1995; Cortegiul magilor, roman, 1996; Italia subiectivă, note de călătorie, 1996; Pisicile din Torcello, poezii, 1997; Italia subiectivă, eseuri, 1997; Poezii, 1998; Fără vârstă, versuri, 1998; Umbria, versuri, 2000; Drumul strâmt, versuri, 2001; Revelaţii.Cuvinte despre poezie, eseuri, 2001; Aur, argint, plumb, 2005. A tradus din Alessandro Baricco, Ocean Mare, Mătase, 2003; Fără sânge, 2004; G. Caproni, Sămânţa plânsului, 2005. 

CITEȘTE ȘI: "POEMUL ZILEI: Maria Baciu, "Calea Luminii (Dascălilor, Omagiu)""

 

În anul 2007 a fost laureatul Premiului Național de Poezie "Mihai Eminescu" - Opera Omnia, pentru anul 2006.