Iubiţi credincioşi,
Pilda din Sfânta Evanghelie de azi, pe lângă alte învăţături tainice ce le ascunde în ea, ne aduce aminte ÅŸi de haina de nuntă, cu care ne-am îmbrăcat la sfântul ÅŸi dumnezeiescul Botez. De această haină ni se va cere răspuns în ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu de la sfârÅŸitul veacurilor.
Trebuie să înÅ£elegem că această haină este ÎnsuÅŸi Iisus Hristos, Domnul ÅŸi Mântuitorul nostru, după mărturia marelui Apostol Pavel care zice: „CâÅ£i în Hristos v-aÅ£i botezat, în Hristos v-aÅ£i îmbrăcat!” (Galateni 3, 27). Ne punem întrebarea: ce datorie avem noi, cei care ne-am îmbrăcat în Sfântul Botez cu Hristos? Ca răspuns vom spune că toÅ£i cei ce ne-am îmbrăcat cu Hristos, avem datoria mare de a lepăda lucrurile întunericului ÅŸi de a ne îmbrăca în hainele luminii (Romani 13, 12).
Care sunt lucrurile întunericului ÅŸi de ce se numesc aÅŸa? Lucrurile întunericul sunt toate faptele rele fără de rod, adică păcatele pe care le facem cu voia noastră, despre care ne spune dumnezeiescul Apostol Pavel (Efeseni 5, 11).
Faptele rele se numesc aÅŸa din două motive ÅŸi anume: întâi, pentru că ele vin de la diavolul, care se zice stăpânul întunericului (Ioan 14, 30; Efeseni 6, 12; Coloseni 1, 13) ÅŸi în al doilea rând, se numesc fapte fără de rod ale întunericului, fiindcă întunecă mintea ÅŸi sufletul omului ÅŸi-l despart pe om de Dumnezeu, Care este lumină: „Dumnezeu este lumină ÅŸi lumina luminează tuturor ÅŸi întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 5), căci Dumnezeu locuieÅŸte în lumina cea neapropiată” (I Timotei 6, 16).
Care sunt hainele luminii pe care trebuie să le îmbrăcăm, după învăţătura Sfântului Apostol Pavel? Acestea sunt toate faptele bune, care mai sunt numite ÅŸi arme ale luminii (Romani 13, 12). Cu aceste fapte bune ÅŸi arme duhovniceÅŸti ale luminii se cade a ne îmbrăca noi creÅŸtinii, după cum ne îndeamnă acelaÅŸi apostol, zicând: „StaÅ£i deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul ÅŸi îmbrăcaÅ£i-vă în platoÅŸa dreptăţii ÅŸi vă încălÅ£aÅ£i picioarele voastre întru gătirea Evangheliei păcii. Întru toate luaÅ£i pavăza credinÅ£ei, cu care veÅ£i putea stinge toate săgeÅ£ile vicleanului cele aprinse ÅŸi coiful mântuirii luaÅ£i ÅŸi sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 14-17). AÅŸadar, vedeÅ£i ce fel de haine se cuvin nouă creÅŸtinilor a îmbrăca ÅŸi care sunt faptele cele fără de rod ale întunericului de care trebuie a ne dezbrăca?
Noi, fraÅ£ilor, ne-am îmbrăcat în dumnezeiescul Botez cu Hristos ÅŸi prin El avem putere a lucra toată fapta bună, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreÅŸte (Filipeni 4, 13).
Încă ÅŸi Domnul ne-a arătat că, prin unirea cu El, toate faptele bune le putem lucra, iar fără de El, nimic bun nu putem face, după cum ÎnsuÅŸi spune: „RămâneÅ£i întru Mine ÅŸi Eu întru voi, căci fără de Mine nu puteÅ£i face nimic” (Ioan 15, 4-5). Căci trebuie să avem în toată vremea unire cu Hristos, prin credinÅ£a cea lucrătoare care se lucrează prin dragoste (Galateni 5, 6; II Tesaloniceni 3, 5) ÅŸi prin această credinţă, să lucrăm cu multă sârguinţă toată fapta bună.
La dumnezeiescul Botez ne-am lepădat de satana ÅŸi de toate lucrurile lui. Dacă după Sfântul Botez ne vom întoarce iarăşi la păcate ÅŸi nu ne vom pocăi de ele prin mărturisire la duhovnic ÅŸi prin facerea canonului dat, atunci ne asemănăm cu câinele care se întoarce la vărsătura sa ÅŸi cu porcul ce se scaldă din nou în mocirla lui (II Petru 2, 22; Pilde 26, 11).
Căci, într-adevăr mare datorie avem noi creÅŸtinii care ne-am îmbrăcat cu Hristos la Sfântul Botez, să-I urmăm Lui prin toate faptele bune, aÅŸa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Următori făceÅ£i-vă mie, fraÅ£ilor, precum ÅŸi eu lui Hristos” (I Corinteni 11, 1).
Dar să întrebăm pe marele Pavel, cum urma el lui Hristos, ca să ÅŸtim ÅŸi noi în ce fel să urmăm Lui. Să ascultăm ce ne spune el: „Trei ani noaptea ÅŸi ziua n-am încetat cu lacrimi a învăţa sfătuind pe fiecare. În osteneli multe, în bătăi, în temniÅ£e, în primejdii de multe ori” (Fapte 20,31). „De la iudei de cinci ori am luat câte patruzeci lovituri de bici fără una am luat, de trei ori cu toiege am fost bătut, odată cu pietre am fost împroÅŸcat, de trei ori cu mine corabia s-a sfărâmat; o noapte ÅŸi o zi în largul mării am petrecut; în călătorii de multe ori, în primejdii pe râuri ÅŸi de la neamuri ÅŸi de la tâlhari, în primejdii în pustie ÅŸi pe mare, în osteneală ÅŸi trudă, în privegheri, de multe ori, în frig ÅŸi în lipsă de haine, până în ziua ÅŸi ceasul de acum ÅŸi flămânzim ÅŸi însetăm ÅŸi suntem goi ÅŸi suntem bătuÅ£i, suntem pribegi, ne ostenim lucrând cu mâinile; noastre, ocărâÅ£i fiind, binecuvântăm; prigoniÅ£i fiind, răbdăm; huliÅ£i fiind, mângâiem. Am ajuns ca niÅŸte gunoi lumii, tuturor lepădătura până azi” (II Corinteni 11, 25-27).
Iubiţi credincioşi,
Iată în ce fel ÅŸi prin câte necazuri ÅŸi prigoane urma lui Hristos dumnezeiescul ÅŸi marele Apostol Pavel. Să ne punem întrebarea: oare noi creÅŸtinii de azi, care ne-am îmbrăcat cu Hristos prin Sfântul Botez, mergem noi pe urma Sfântului Apostol Pavel, precum mergea ÅŸi el pe urma suferinÅ£elor lui Hristos?
Dacă am lua noi aminte la Sfânta Evanghelie câte a suferit Mântuitorul pentru noi, câte au suferit Apostolii ÅŸi toÅ£i sfinÅ£ii pentru dragostea lui Hristos, am cunoaÅŸte cât de păcătoÅŸi ÅŸi neputincioÅŸi suntem ÅŸi cu câtă lenevire ÅŸi nepăsare lucrăm pentru mântuirea sufletelor noastre, am cunoaÅŸte cât de puÅ£in ne îngrijim să ne împodobim haina de nuntă a sufletelor noastre, pe care am luat-o la Botez mai curată decât soarele ÅŸi care ni se va cere în ziua morÅ£ii noastre ÅŸi în vremea înfricoÅŸatei judecăţi a lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Petru, arătându-ne care este haina ÅŸi podoaba cea adevărată a creÅŸtinului, ne învaţă, zicând: „Podoaba voastră, să nu fie din afară, împletirea părului ÅŸi a podoabelor de aur ÅŸi îmbrăcămintea hainelor scumpe. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a Duhului, blând ÅŸi liniÅŸtit, care este de mare preÅ£ înaintea lui Dumnezeu. Că aÅŸa se împodobeau odinioară sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu” (I Petru 3, 3-5).
AcelaÅŸi lucru învaţă ÅŸi Sfântul Pavel pe femeile creÅŸtine, zicând: „Asemenea ÅŸi femeile în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-ÅŸi lor podoabă din sfială ÅŸi din cuminÅ£enie, nu din păr împletit ÅŸi din aur sau din mărgăritare sau din veÅŸminte de mult preÅ£; ci din fapte bune precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu” (I Timotei 2, 9-10).
Iată cum se cuvine a se împodobi femeile creÅŸtine. Adică a nu iubi numai podoaba cea din afară, ci a se împodobi mai ales cu haina cea duhovnicească a sufletului lor, prin lucrarea faptelor bune ÅŸi să-ÅŸi aducă aminte de ameninÅ£area lui Dumnezeu care zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre ÅŸi umblă cu capul pe sus ÅŸi cu priviri obraznice, cu paÅŸi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleÅŸuvi creÅŸtetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniÅ£e, cercei, brăţări, văluri, cununi, lănÅ£iÅŸoare, cingătoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veÅŸminte de sărbătoare, mantii, ÅŸaluri, pungi, oglinzi, pânzeturi subÅ£iri, turbane ÅŸi tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune; în loc de cingători, frânghie; în loc de cârlionÅ£i făcuÅ£i cu fierul, pleÅŸuvie; în loc de veÅŸmânt preÅ£ios, zdrenÅ£e ÅŸi în loc de frumuseÅ£e, pecete de robie” (Isaia 3, 16-24).
Dar nu numai femeile, ci ÅŸi bărbaÅ£ii trebuie să fugă de lux ÅŸi de podoabe ÅŸi să se silească fiecare a-ÅŸi împodobi cu fapte bune aurul cel dinăuntru, adică sufletul său. Fiecare creÅŸtin trebuie să-ÅŸi aducă aminte că la judecata viitoare, nu va judeca Dumnezeu hainele, ci faptele noastre. Cel ce se va sili a-ÅŸi împodobi haina sufletului său cu toată fapta cea bună, unul ca acesta nu se va ruÅŸina când va fi chemat la nunta marelui Împărat (Apocalipsa 19, 7-9).
Dacă cineva dintre noi ar fi chemat să meargă înaintea unui împărat pământesc sau a unui mare conducător de Å£ară, câtă grijă ar avea să-ÅŸi împodobească hainele sale ca să nu fie batjocorit pentru a sa neglijenţă.
Dar noi când vom fi chemaÅ£i la nunta mirelui Hristos înaintea Celui ce este Împăratul împăraÅ£ilor ÅŸi Domnul domnilor (Apocalipsa 19, 16), ce fel de ruÅŸine, câtă groază ÅŸi muncă vom lua, dacă nu ne vom îngriji a ne împodobi haina sufletelor noastre?
Oare nu vom auzi ÅŸi noi ca omul din pilda Evangheliei de azi: „Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă?”. Oare nu vom auzi noi atunci pe dreptul Judecător ÅŸi PreaveÅŸnicul Împărat, zicând: „LegaÅ£i-i mâinile ÅŸi picioarele ÅŸi aruncaÅ£i-l în întunericul cel mai din afară, unde este plângerea ÅŸi scrâÅŸnirea dinÅ£ilor” (Matei 22, 13).
Vai de noi, fraÅ£ilor, cât de puÅ£in ne îngrijim a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre ÅŸi câtă pedeapsă de la Dumnezeu ne aÅŸteaptă pentru această lenevire ÅŸi negrijă! Noi, păcătoÅŸii, uităm că vine moartea ÅŸi după moarte este judecată ÅŸi muncă veÅŸnică pentru cel ce moare nepocăit ÅŸi nepregătit.
Dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, arătând chinurile care îi aÅŸteaptă acolo pe cei păcătoÅŸi, zice: „Acolo se vor topi ochii beÅ£ivilor, acolo se vor veÅŸteji cărnurile judecătorilor, acolo se vor chinui cu foame cumplită ÅŸi groaznic vor pătimi cei ce în alăute ÅŸi fluiere beau vinul; acolo cu mare durere se vor tângui ÅŸi cu dinÅ£ii lor vor scrâÅŸni ÅŸi cu amar îÅŸi vor bate feÅ£ele lor desfrânaÅ£ii ÅŸi preadesfrânaÅ£ii, furii, ucigaÅŸii de oameni, vrăjitorii, fermecătorii, descântătorii, scriitorii de mincinoase scrisori, stricătorii de copii, vrăjitorii, mâncătorii de sânge. AceÅŸtia toÅ£i ÅŸi cei asemenea lor, care fără pocăinţă au păcătuit până la sfârÅŸitul lor ÅŸi pe calea cea lată ÅŸi desfătată au umblat, care duce la pierzare, acolo în chinurile iadului îÅŸi vor afla negreÅŸit sălăşluirea” (Sfântul Efrem Sirul, Tomul III, BucureÅŸti, 1910, p. 39).
Dumnezeiescul ÅŸi Sfântul Apostol Pavel gura lui Hristos ne arată că trebuie a ne dezbrăca de hainele răutăţilor noastre ÅŸi a ne îmbrăca cu omul cel nou, zicând: „V-aÅ£i dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui ÅŸi v-aÅ£i îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieÅŸte, spre deplină cunoÅŸtinţă, după chipul Celui ce l-a zidit. Åži iarăşi zice: ÎmbrăcaÅ£i-vă, dar, ca niÅŸte aleÅŸi ai lui Dumnezeu, sfinÅ£i ÅŸi iubiÅ£i cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeÅ£e ÅŸi cu îndelungă răbdare... . Iar peste toate acestea, îmbrăcaÅ£i-vă întru dragoste, care este legătura desăvârÅŸirii” (Coloseni 3, 12-15).
AÅ£i auzit, fraÅ£i creÅŸtini, ce îmbrăcăminte trebuie să avem noi creÅŸtinii ÅŸi care sunt podoabele duhovniceÅŸti ale hainelor de nuntă ale sufletelor noastre? O, de nu am uita noi păcătoÅŸii, învăţătura ÅŸi sfătuirea marelui Apostol ÅŸi de ne-am îngriji în toată vremea a ne îmbrăca cu aceste sfinte virtuÅ£i, care împodobesc haina cea de nuntă a sufletelor noastre, ca, în ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu, să nu ne ruÅŸinăm ÅŸi să nu fim aruncaÅ£i în munca cea veÅŸnică!
În ziua aceea drepÅ£ii vor străluci ca soarele. Atunci se va vedea podoaba ÅŸi frumuseÅ£ea hainelor de nuntă ale fiecăruia ÅŸi se va cunoaÅŸte după haina cea din afară dragostea ÅŸi silinÅ£a fiecăruia, cu care am lucrat în această viaţă la mântuirea cea veÅŸnică a sufletului nostru.
Iubiţi credincioşi,
Până aici am vorbit despre podoaba hainei de nuntă a sufletului nostru. În încheiere voi arăta câteva istorioare sfinte, prin care veÅ£i înÅ£elege că oamenii sfinÅ£i ÅŸi aleÅŸi ai lui Dumnezeu au strălucit în viaÅ£a lor cu lumină duhovnicească, nu numai înăuntrul lor, ci chiar în afară s-au arătat cu podoabă ÅŸi slavă dumnezeiască, prin care se arată sfinÅ£enia ÅŸi lumina cea duhovnicească a sufletelor lor.
De exemplu, citim în istorisirile sfinte că Set patriarhul, fiul lui Adam, când era de patruzeci de ani, a fost răpit de îngerul Domnului la înălÅ£ime ÅŸi a învăţat ÅŸtiinÅ£a multor taine ale lui Dumnezeu ÅŸi vestita ÅŸtiinţă a astronomiei; iar când s-a pogorât pe pământ, faÅ£a lui s-a luminat foarte mult din cereÅŸtile vederi de acolo. Această strălucire ÅŸi slavă a feÅ£ei lui, care era ca o faţă de înger, a rămas la el toată viaÅ£a sa (Hronograf, Mânăstirea NeamÅ£, 1837, p. 86-87).
La fel a strălucit faÅ£a lui Moise, robul lui Dumnezeu, când s-a pogorât din muntele Sinai cu Tablele legii: „Atât strălucea faÅ£a lui Moise, încât toÅ£i fiii lui Israel se înspăimântau la vederea feÅ£ei lui ÅŸi nu puteau să sufere strălucirea feÅ£ei lui, încât proorocul Moise îÅŸi acoperea faÅ£a sa, până când intrau ei să grăiască cu dânsul” (IeÅŸire 34, 29-35). AÅŸa strălucea ÅŸi faÅ£a sfântului apostol, întâiul mucenic ÅŸi arhidiacon Åžtefan, ca o faţă de înger, când vorbea către evrei (Fapte 6, 15).
FaÅ£a Sfântului Sisoe cel Mare a strălucit ca soarele în vremea sfârÅŸitului său, după cum se scrie despre aceasta în Pateric: „Când vrea să se sfârÅŸească acest mare cuvios părinte, ÅŸezând părinÅ£ii pustiului lângă dânsul, a strălucit faÅ£a lui ca soarele ÅŸi le zicea lor: Iată, Avva Antonie a venit! După puÅ£in timp a zis: Iată ceata Apostolilor a venit! Åži s-a luminat faÅ£a lui iarăşi ÅŸi iată era ca ÅŸi cum ar fi vorbit cu oarecare ÅŸi s-au rugat lui bătrânii, zicând: Cu cine vorbeÅŸti, părinte? El a zis: Iată, îngerii au venit să mă ia ÅŸi mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc puÅ£in! Îi zic lui bătrânii: Nu ai trebuinţă să te pocăieÅŸti, părinte! Åži le-a spus bătrânul: Cu adevărat nu mă ÅŸtiu că am pus început bun ÅŸi au cunoscut toÅ£i că este desăvârÅŸit. Åži iată că de năpraznă s-a făcut faÅ£a lui ca soarele. El le zicea lor: VedeÅ£i, Domnul a venit ÅŸi zice: AduceÅ£i-Mi pe vasul pustiului! Åži îndată ÅŸi-a dat duhul ÅŸi s-a făcut cu un fel de fulger ÅŸi s-a umplut toată casa de bună mireasmă” (Pateric, BucureÅŸti, 1828, p. 70).
Iată, fraÅ£i creÅŸtini, cum slăveÅŸte Dumnezeu încă din acest veac pe oamenii Lui cei aleÅŸi ÅŸi sfinÅ£i, care cu adevărat în toată viaÅ£a lor le-a plăcut binele ÅŸi care s-au ostenit cu mari nevoinÅ£e, cu post, cu priveghere, cu rugăciunea, cu fecioria ÅŸi cu multe alte fapte bune ÅŸi mai ales cu smerenia ÅŸi-au împodobit haina cea de nuntă a sufletului lor.
Zice Domnul în Sfânta Scriptură: „Pe cel ce Mă slăveÅŸte pe Mine, îl voi slăvi” (Filipeni 4, 19; Romani 9, 23) ÅŸi iată cum a slăvit El pe cei ce L-au iubit chiar din veacul de acum.
VedeÅ£i cât de mare ÅŸi adâncă smerenie avea acest sfânt ÅŸi bine plăcut al lui Dumnezeu. La moartea lui au venit marele Antonie, ceata proorocilor, a îngerilor ÅŸi mai presus de toÅ£i, ÎnsuÅŸi Domnul ÅŸi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar el se ruga să-l mai lase puÅ£in să se pocăiască, că nu socotea în mintea lui că a pus început de faptă bună.
Bine a zis sfântul Isaac Sirul că: „Smerenia este haina lui Hristos”. Cu această haină a lui Hristos era îmbrăcat sufletul acestui mare sfânt Sisoe. De aceea, smerenia, zice Sfânta Scriptură, merge înaintea slavei. (Pilde 15, 33; 29, 23).
ÎnsuÅŸi Mântuitorul nostru Iisus Hristos atât l-a slăvit ÅŸi l-a înălÅ£at de a strălucit faÅ£a lui ca soarele, asemenea cu a Sa în Muntele Taborului. Aceasta ca să se adeverească cuvântul Său Care a zis: „Pe cel ce Mă slăveÅŸte pe Mine, îl voi slăvi” (Psalm 83, 12; I Regi 2, 8) ÅŸi „Cel ce se smereÅŸte, pe sine se va înălÅ£a” (Matei 23, 12; Luca 9, 48; Iov 5, 11).
AÅŸadar, iubiÅ£i fraÅ£i creÅŸtini, să nu uităm ÅŸi noi nevrednicii, de slava acestor oameni sfinÅ£i de care am amintit mai sus ÅŸi să ne silim cu toată sârguinÅ£a a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre, cu toată podoaba faptelor bune, dar mai presus de toate, cu dragostea de Dumnezeu, de aproapele ÅŸi cu desăvârÅŸita smerenie. Amin.
Parintele Ilie Cleopa