În nordul Moldovei, la Oroftiana botoșăneană a Suharăului, Ziua Drapelului Național s-a marcat pe 26 iunie 2025 prin prisma ultimatumului sovietic din urmă cu 85 de ani. Inițiat de către preoții Adrian Nazare și Mihai Ciurdea, evenimentul a adunat la troița eroilor de la granița cu Ucraina o serie de comisari ai Poliției de Frontieră, dar și ofițeri în rezervă ai Armatei Române, precum și o serie de cadre didactice, interesate de rănile trecutului neamului românesc.
Prezent ca în fiecare an la eveniment, istoricul Vasile Adăscăliței a evidențiat faptul că luna iunie 2025 se rostuiește ”între comemorare și celebrare, pe de o parte suntem la 85 de ani de la ultimatumul sovietic în urma căruia România a pierdut Basarabia și nordul Bucovinei, iar, pe de altă parte, sărbătorim Ziua Tricolorului, care e un prilej de a reflecta asupra semnificației suveranității în context istoric”. ,,Pe 26 iunie 1940 a început dezmembrarea României Mari”, concluziona obiectiv istoricul dorohoian.
Ilustrarea aspectelor premergătoare ultimatumului sovietic a fost apoi evocată de către profesorul Constantin Gologan, care s-a axat pe elementele de geopolitică de la sfârșitul perioadei interbelice, cu precădere pe cele generate de Pactul Ribbentrop – Molotov, de la 23 august 1939. La rândul său, comisarul șef al Poliției de Frontieră Darabani, Constantin Rugină, a reliefat atât simbolistica drapelului, cât și rolul instituției pe care o conduce în supravegherea și controlul la trecerea frontierei de stat a României, dar și preocuparea pentru acțiunile de protejare a mediului și prevenirea riscurilor ecologice, împreună cu autoritățile teritoriale. Și alți reprezentanți ai Poliției de Frontieră, inclusiv din Iași, au omagiat Drapelul Național al României, simbol al identității și continuității națiunii române în vatra vechii Dacii.
Emoționante au fost și discursurile unor colonei aflați în rezervă – Constantin Baltariu, Ticu Boz și Constantin Dângeanu –, care s-au axat pe sacrificiul Armatei Române și pe respectul față de drapelul patriei.
Deși plutea senin un aer de vacanță, în tabloul zilei s-au implicat activ și o serie de cadre didactice din comuna Suharău – Florentina Nazare, Elena Șchiopu, Petruța - Luciana Mănucă Aionesei. De asemenea, în discursul său, o notă de originalitate a adus Alexandru Mihai Oanea, profesor de istorie la Școala Profesională ”Sfântul Apostol Andrei” Smârdan, care, (și) din postura de fiu al satului Oroftiana, a remarcat ”relația ombilicală a localității de graniță cu Ținutul Herța”, teritoriu românesc ”capturat” în scop geopolitic și economic de sovietici în vara anului 1940, intrat în componența Ucrainei la începutul anilor ’90 ai secolului trecut.
O prezență oarecum exotică, dar carismatică, a fost cea a inginerului Constantin Horbovanu, din Suceava, unul dintre autorii textelor care au rulat la radio Revelionul anilor ’70 și ’80, pasionat de istorie și literatură, care a donat bisericii satului Suharău mai multe volume de cărți.
Pentru orice om cât de cât lucid, lecția zilei ne vorbește despre responsabilitatea decidenților statali față de națiunea română la cumpăna istoriei și despre necesitatea de a proteja interesele naționale nu doar în vremurile de pace, ci și în momentele de cotitură, care se țes implacabil în ”arșița” secolelor. Și-ar mai fi ceva: când descoperim că, în clipele crunte ale istoriei, ne-au cam lipsit strategiile funcționale – iar din acest motiv am acționat pompieristic, ori la instinct, după principiul ”sănătos” al evitării pericolului, indiferent de costuri –, n-ar fi util să ne concentrăm energiile într-un proiect de țară eficient, după modelul polonez, de pildă, care să ne confere verticalitate și rezistență în fața vremurilor?
(Gruia Lucian Cojocaru)
