Samson Bodnărescu s-a născut la data de 27 iunie 1840, în satul Voitinel, județul Suceava, și a murit la 3 martie 1902, în Pomârla, județul Botoșani. A fost director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani, unde a activat până când s-a stins din viață.

După terminarea liceului a fost profesor la Institutele Unite din Iași, devenind în aceeași perioadă și membru al societății culturale Junimea, condusă de Titu Maiorescu. 

CITEȘTE ȘI: "Captură inedită: Țigări ascunse în piese de lego și produse susceptibile a fi c..."

 

Samson Bodnărescu a urmat studii liceale la Cernăuți și Rădăuți după care a ocupat un post de profesor și pedagog la Institutele Unite din Iași, fiind în același timp, membru al Societății culturale Junimea. A urmat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin și Giessen și s-a întors la Iași în 1870, după obținerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Școlii Normale „Vasile Lupu”.

A început să scrie versuri de la vârsta de douăzeci si unu de ani, compunând poezii patriotice, de dragoste și pasteluri. A debutat la 27 de ani cu o povestire în paginile revistei Convorbiri literare. În locuința sa, din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu, renumit avocat, ziarist și poet bihorean al vremii.

În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani, unde a activat până când s-a stins din viață.

A scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții, drama istorică Ilie Vodă și tragediile Rienzi (inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și Lăpușneanu-vodă, de valoare literară minoră.

În locuința sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, Samson Bodnărescu i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu, avocat, ziarist și poet bihorean renumit al acelei vremi.

Eminescu i-a dedicat, când încă era în viață, o poezie lui Samson Bodnărescu, prin care-și cere scuze că nu a știut că pe 27 iunie este și ziua lui de nume, în calendarul ortodox roman fiind marcat, la această dată, Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini:

Felicitare lui Samson Bodnărescu
de Mihai Eminescu

N-am știut cum că în ziua

Douăzeci și șapte iunie,

Își serbeaz-aniversarea

Toți voinicii și Sămsunii.

 

În biserică asemeni

Cât umblai pe la icoane,

N-am văzut pe sfântul Simson

Prea iubitule Samsoane.

 

Și aflând de-așa minune

Eu scrisei aceste șire,

Dorind multă sănătate,

Viață lungă și sporire.

Și spre semn caracudistic

Îți trimit această cartă,

Iar tu spune printr-un distih

Cum că cei absenți se iartă.