Aceşti mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), Chir fiind din cetatea Alexandriei (Egipt) şi Ioan din cetatea Edesei (Siria). Sfântul Chir era medic în Alexandria şi prin posibilitățile pe care profesia i le oferise a convertit multe persoane bolnave la credința creștină. Ioan (de neam arab) făcea parte din armată și era unul dintre apropiații împăratului. El s-a împrietenit cu Chir, auzind de virtuțile și minunile sale, și l-a urmat în cele din urmă în viața ascetică. Sfinţii Chir şi Ioan auzind de o femeie Atanasia și de cele trei fiice ale ei, Teoctista (în vârstă de 15 ani), Teodota (de 13 ani) și Teodosia (de 11 ani), că au suferit mari chinuri pentru numele lui Hristos la Canope în Egipt, au mers acolo pentru a le încuraja. Odată ajunși, au fost reținuți și ei și bătuți cu cruzime, în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305). Legați fiind, au fost arși cu torțele, iar mai apoi, peste rănile lor s-a turnat oțet și s-a presărat sare. Toate acestea s-au petrecut sub ochii Atanasiei și ale fiicelor sale, care la rândul lor au fost torturate. La câteva zile după aceasta, Sfinţii Chir și Ioan au fost decapitați în ziua de 31 ianuarie 304. O sută de ani mai târziu, pe vremea împăratului Arcadie (395-408), vrând patriarhul Alexandriei, Teofil, să zidească o biserică, la săpături s-au descoperit moaştele celor doi sfinţi. Urmaşul şi nepotul lui Teofil în scaunul patriarhal de Alexandria, Sfântul Chiril, a mutat moaştele sfinţilor, în urma unei vedenii, la locul numit Manutin, deoarece acolo exista o veche capişte idolească şi o puternică lucrare a duhurilor necurate. Deci, Sfântul Chiril al Alexandriei făcând aceasta, îndată au fugit de acolo duhurile necurate. Dumnezeu a făcut multe minuni prin moaştele acestor sfinţi şi astfel s-a instituit sărbătoarea de astăzi.
