O artistă din Botoșani, trecută prin experiența străinătății, este alături de cei plecați din țară, prin poezie. Apreciată si iubită de public încă de la vârsta de 4 ani, solista de muzică populară Mariana Ichim Hodan reuşeşte să impresioneze nu doar prin vocea inconfundabilă, ci și prin iubirea de țară, atitudinea unui artist desăvârşit.
Remarcată în timpul şcolii gimnaziale de cunoscători şi apoi, în timpul liceului, de specialişti în folclor, Mariana Ichim Hodan participă la numeroase festivaluri şi concursuri de muzică populară, obținând premii şi trofee care îi confirmă talentul. Destinul a purtat-o, însă, pe diferite meleaguri străine, unde a cântat pentru omul dezrădăcinat, copleșit de dorul de acasă.
Artista a petrecut aproape 14 ani în străinătate, timp în care, deși și-a făurit o situație financiară satisfăcătoare, a fost măcinată de gândul la meleagurile natale. Astfel, acum cinci ani, când a înțeles cât de valoroase sunt locurile natale, s-a întors acasă. A început o carieră muzicală de la zero, a continuat cu realizarea și prezentarea unor emisiuni TV, demonstrând(u-și) că se poate trăi frumos și în România.
Mariana Ichim Hodan își compune singură cântecele, versurile fiind una dintre cele mai mari pasiuni ale ei. Una dintre poeziile scrise de solistă adresează un mesaj inspirat de mitingul diasporei, ea însăși fiind unul din oamenii greu încercați în afara granițelor țării.
"PLÂNSUL DIASPOREI
Priveşti neputincioasă
Şi-ţi mângâi rana crudă
La fiii tăi ce-acasă
Venit-au să te plângă.
Parcă nu mai au capăt
Durerile cuprinse
Şi surd e al tău geamăt,
Dar fiii tăi venise,
Să caute pricina,
Să caute un leac.
Să nu mai fim de plânsul
Eroilor din veac.
Ei au luptat să-ţi pună
Un straşnic, bun hotar
Şi ţi-a dat libertatea,
Dar şi credinţa-n dar.
Azi, nu ne vin duşmanii
Să ne mai cotropească.
Azi, lupta-i între fiii
De viţă românească.
Tot au sperat la ziua
Când vor veni acasă,
Dar cei ce sunt la cârmă,
Lor, doar de ei le pasă.
Cum Doamne, fiu de ţară-i
În stare să te vândă?
Să-şi lase fraţi-afară
Să-şi caute izbandă?
Cum? Oare nu le pasă?
De lacrime fierbinţi,
De pruncii ce acasă
Cresc fără de părinţi?
De cei ce-mbătrânit-au
Plângând fiii cu dor
Şi-n ei nădăjduit-au
La pic de ajutor.
De soţii ce-şi lăsase
Soţii nemângâiate
Şi-n urma lor, rămase
Familii destrămate.
De limba noastră care,
E tot mai mult stâlcită
Şi acolo-n depărtare
E tot mai rar vorbită.
Porunca Sacră-i dată
Pentru toţi deopotrivă
Iar viaţa, ni se gată
Chiar dacă tolba-i plină.
Fiţi buni, cum Însuşi Domnul
Venit-a să ne arate!
Să fim uniţi de a pururi,
Iubind frate pe frate!
Nu sunteți voi stăpânii
Pe nimeni si nimic!
De sunteți mari, în funcţii,
Tot Domnul a voit.
Una e România
Şi mamă e la toţi
Sosit-a ceasul astăzi
Să o scăpăm de hoţi"