Constantin Adam a fost în teatru sufleor, actor, regizor tehnic, dar și scriitor sau referent cultural. Dar, peste toate, este Constantin Adam o istorie vie a teatrului botoșănean și nu numai.
S-a născut pe 11 martie 1951, în Iacobenii Dângenilor. A intrat în lumea artistică prin anii 70, în chip de Adolescent, rol pe care l-a jucat alături de colegii săi, cadre didactice de la Școala Iacobeni, într-un spectacol prezentat în cadrul Festivalului Mihail Sorbul - "Adolescentul", de Horia Lovinescu. Nu a fost prima sa experiență ”pe scândură”, însă se pare că aceea i-a purtat noroc.
Au trecut de atunci decenii peste decenii. Ajuns în Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, Constantin Adam a fost distribuit în spectacolul "Făt Frumos și balaurul", în regia lui Eugen Bordușanu. Bineînțeles, Constantin Adam era Făt Frumos. Un rol care a făcut istorie la Botoșani, fiind jucat timp de 15 ani, în peste 500 de reprezentații. A mai fost distribuit și în alte spectacole, de referință fiind și astăzi rolurile din "Nota zero la purtare" sau "Omul care a văzut moartea".
Constantin Adam rămâne în conștiința botoșănenilor drept un personaj enigmatic, uneori ușor distant, poate nițel tradiționalist și nițel conservator, însă, negreșit, un erudit prin excelență, un distins cărturar de modă veche – în cel mai pur și luminos sens, un pasionat de lectură, împătimit de carte, bibliofilie.
Un apropiat de Eminescu, atât cât se poate apropia de Eminescu un Făt Frumos atipic, îndrăgostit de poezie și de carte. Puțini trăitori ai zilelor noastre mai sunt capabili astăzi, de pildă, de sentimente de patriotism sincer, de atașament față de valori și pământ, de lacrimă pe sârma ghimpată.
Constantin Adam a făptuit la Botoșani, în ianuarie 1991, în holul Teatrului, prima expoziție din România dedicată Basarabiei, cu lucrări apărute până în 1940. Demersul sau, într-un moment de maximă încărcătură, a fost intens mediatizat pe ambele maluri ale Prutului. Au urmat alte zeci de expoziții, scrieri, proiecte.
Astăzi îi urăm La mulți ani unui om pentru care discreția a fost mereu o virtute. Un om în fața căruia astăzi facem o reverență. Fie ca bogăția culturală pe care o poartă să nu îi fie nicicând povară, ci doar veșnic prilej de a trăi frumos!
