Se spune că orice medic este un bun desenator. Studiul anatomiei implică nu doar măiestrie, ci și perfecționarea și însușirea unui standard estetic ce devine, pe parcurs, o extensie personală care dezvoltă o percepție artistică aparte. De aici încep urcușul, pasiunea, dobândirea unor tehnici și a unor calități artistice ce validează un talent.
Gianina-Iuliana Pralea este medic. A studiat ani și ani, a profesat în sat și în oraș, și-a îndeplinit misiunea cu onestitate și cu dăruire. Cu toate acestea, a simțit mereu nevoia unui echilibru, a unei evadări. A experimentat, fără orgolii de artist, muzica, desenul, pictura. În momentele de liniște, a înlocuit stetoscopul cu pensula, a căutat clapele unui pian. Terapie pentru suflet, însă nu dintr-o boemie afișată, ci într-un soi de discreție care îi este specifică.
Se știe, timpul medicilor este aspru măsurat, iar consumul fizic și mental își spune deseori cuvântul. Or, în cazul unui om care nu a studiat niciodată arta, pasiunea la vârsta maturității implică în primul rând mult studiu individual. Chiar dacă, așa cum aminteam, medicii dobândesc talentul la desen în primii ani de facultate, datorită desenelor de la anatomie, pentru ca desenul să devină artă este nevoie de multă măiestrie, de perfecționare continuă pentru ca acel desen - tehnic la început - să transmită emoție. Aici intervine strădania medicului, pe care un mentor potrivit îl poate transforma în artist.
Iar Gianina-Iuliana Pralea a devenit un artist; sub îndrumarea a doi profesori – Angela și Victor Hreniuc, sub impactul multor vizite documentare în muzeele României și nu numai, după ani și ani de exercițiu.
Gianina-Iuliana Pralea s-a născut în Trușești, județul Botoșani, pe 19 iulie 1976, într-o familie de profesori de formație tehnică (matematică și fizică). Copilăria în Ionășeni, la bunici, călătoriile în natură, observațiile îndelungi asupra sufletului omenesc au menținut-o mereu într-o armonie a sufletului.
A absolvit Colegiul Național ”A.T. Laurian” din Botoşani, apoi Facultatea de Medicină la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași.
În anii 2006-2007, Gianina Pralea terminase facultatea, încheiase și rezidențiatul și devenise medic de familie în Răuseni. Zilnic, 130 de kilometri dus-întors făcea proaspătul medic din Iași până la cabinetul din satul Răuseni. Tot la Iași s-a căsătorit cu un coleg de facultate, Marius Pralea fiind ani mulți medicul echipei de fotbal Politehnica Iași. De mulți ani, ambii medici Pralea activează în Botoșani.
De la primul desen la primul tablou drumul a fost lung. A trecut prin Școala Populară de Arte ”George Enescu” Botoșani, unde a urmat două dintre secții, Pictură și Grafică. A participat la concursuri, a câștigat premii, a apărut pe afișele unor expoziții colective.
Într-o zi, la 50 de ani de viață, s-a împlinit timpul...
Timp... de la amintirea copilăriei, la idei despre un alt viitor
Duminică, 19 iulie 2026, în chiar ziua în care a împlinit 50 de ani, Gianina-Iuliana Pralea a vernisat, alături de un numeros public, prima expoziție personală de pictură: ”Timp... de la amintirea copilăriei, la idei despre un alt viitor”.
Expoziția a avut loc la Muzeul ”Ștefan Luchian” din Ștefănești, evenimentul fiind curatoriat de muzeograful Carmen Munteanu. Au fost prezenți medici, artiști, prieteni. Nu a lipsit nici primarul orașului Ștefănești, Florin Buțura.
În cuvinte apreciative, care au evidențiat o personalitate artistică bine conturată, prof. Angela Hreniuc a descris parcursul Gianinei Pralea, între misiunea medicală și pasiunea care devine artă.
”Este o muncă pe care nu foarte multă lume o înțelege. Pe lângă munca de foarte mare valoare, pentru că știm cu toții care este misiunea medicului, a găsit timp să se preocupe și de anumite forme de existență frumoasă, acele hobby-uri în ceea ce privește creația artistică, sportul, muzica”, a spus prof. Angela Hreniuc, analizând cu răbdare cele 28 de lucrări expuse pe simeze.
”Vom observa o evoluție tehnică și conceptuală asupra imaginii plastice și înțelegem că, dincolo de munca asiduă profesională, Gianina Pralea a găsit calea, prin creația artistică plastică, să evadeze și să își împlinească o plăcere a sufletului și a minții, a rațiunii. Nu există realizare fără muncă. Lucrările acestea atestă faptul că doamna doctor a fost silitoare ca elevă a Școlii Populare de Arte, urmând cursurile la două specializări, Pictură și Grafică, din dorința de a cunoaște și de a se perfecționa și din punct de vedere tehnic, dar și al concepției de artist”.
Drumul nu a fost unul ușor. Gianina-Iuliana Pralea a participat, ca elevă a Școlii Populare de Arte, la expoziții la nivel național, unde a fost foarte bine apreciată, obținând și premii meritate. ”Succesul impulsionează spre realizări importante. Apoi vizite în muzee, galerii de artă, participări la vernisaje, tabere de pictură. Mă bucur să avem astfel de oameni model printre noi, cei care nu găsim timp nici măcar să receptăm opera de artă, nu să o mai și creăm”, a apreciat prof. Angela Hreniuc.
Evoluție în timp a viziunii asupra imaginii artistice vizuale este percepută de către privitor, de la lucrările realizate într-o manieră mai clasică, până la lucrări care presupun studiul tridimensional al obiectelor din natură. ”Interesant că uneori, nu chiar dintr-o teorie foarte bine învățată sau stabilită, dar simțul personal o dirijează spre efecte atât de frumoase și de perfecte de structură și de tehnică artistică, încât am zice că ar fi putut fi absolventă chiar a unor studii superioare de artă”.
Din expoziție nu lipsește portretul, în care ”imaginea artistică nu își propune o prezentare documentară strictă, ca o imagine fotografică a unui element uman, din natură, a unui peisaj, ci o prelucrare prin efect plastic, prin efect artistic”. Prof. Angela Hreniuc a evidențiat, deopotrivă, și ”o nouă cale pe care treptat Gianina o abordează, aceea a sintetizării imaginii și ajungerea spre esență prin abstracțiune la reprezentarea unei orhidei, a unor sentimente, decât a unei realități palpabile, concrete”.
”Temele sunt alese din domenii cu care am rezonat la un nivel mai profund”
Dr. Gianina Pralea a vorbit, la rândul său, despre recunoștință, pasiune, căutări și descoperiri, despre prieteni și familie, timp, curaj și încredere. A mărturisit că expoziția capătă un dublu sens: aniversarea celor 50 de ani de viață, dar și un omagiu adus pictorului Ștefan Luchian. ”Mulțumesc tuturor invitaților care și-au luat astăzi timp să fie aici, în acest loc minunat, cu semnificații aparte, în apropiere și de locul meu natal, satul Trușești. Mulțumesc doamnei profesor Carmen Munteanu, pentru generozitatea de a ne găzdui și pentru munca depusă la realizarea expoziției. Mulțumesc doamnei profesoare Angela Hreniuc pentru prezentarea deosebită, pentru prietenie, pentru că există în viața mea. Mulțumesc domnului profesor Victor Hreniuc pentru tot. Fără el nu am fi astăzi aici”.
”Întâlnirea cu domnul profesor Victor Hreniuc a fost pentru mine pilonul central”
Chiar dacă, în urmă cu 20 de ani, se mai apropiase de artă la Iași, călătoria în desen și pictură a început mai serios în 2019, puțin înainte de pandemie, printr-un workshop pentru amatori realizat de Marian Moncea din Piatra Neamț. Au urmat apoi câteva cursuri online de desen și pictură organizate de același pictor. ”Apoi experiența a continuat cu Școala Populară de Arte ”George Enescu”. Întâlnirea cu domnul profesor Victor Hreniuc a fost pentru mine pilonul central. Este greu pentru mine să descriu în cuvinte cum acest profesor deosebit reușește să modeleze aproape orice material. Cu tact și multă răbdare, am reușit lucruri pe care nu le vedeam posibile. Nu am avut niciodată curajul să îl întreb dacă e bine sau e frumos ceea ce mi-a ieșit la final. Răspunsul la întrebarea aceasta mi-a venit atunci când mi-a spus să mă pregătesc pentru primul concurs. Atunci mi-am spus: aha! Iar primul premiu obținut mi-a adus o bucurie aproape la fel de intensă ca aceea simțită când am aflat că voi avea un copil, pe Ștefan. O altă întâlnire frumoasă și transformatoare a fost aceea cu pictorul Ana Maria Micu. Care m-a ajutat să privesc actul creator din altă perspectivă. Mulțumesc, Ana Maria, că m-ai primit în universul tău și că mi-ai dezvăluit secretele tale. În tot acest timp în care m-am ocupat de artă, pictura a reprezentat pentru mine un mod de a exprima ceea ce nu am putut prin cuvinte și, totodată, o formă de intrare într-o altă dimensiune din care ieșeam de fiecare dată reconfortată și reîntregită”.
Lucrările expuse la Muzeul ”Ștefan Luchian” din Ștefănești sunt în mare parte cele realizate în decursul celor șase ani în care Gianina-Iuliana Pralea a frecventat Școala de Arte din Botoșani, temele alese fiind din domenii cu care a rezonat la un nivel mai profund: lumea satului, natura, viața subacvatică, lumea ciupercilor.
”Mulțumesc familiei mele, profesorilor, colegilor, prietenilor, tuturor care ați venit astăzi aici. Îmi doresc, pentru viitor, timp să pot picta, citi și în aceeași măsură îmi doresc timp și conexiune cu oameni dragi”, a încheiat medicul artist Gianina-Iuliana Pralea.
