Când rostim numele Mariei Pillat-Brateș, vorbim despre artă, dragoste, muncă, suferință. Și sacrificiu. Dintre femeile familiei Pillat, Maria Pillat-Brateș a fost cea mai asuprită de regimul comunist.
Născută pe 25 iulie 1892, la București, cu numele Maria Procopie-Dumitrescu, a studiat desenul cu Costin Petrescu şi pictura cu Jean Steriadi, la îndemnul căruia a și debutat în 1914 la Salonul Tinerimii Artistice sub pseudonimul I. Brateş. În timpul Primului şi celui de Al Doilea Război Mondial, este soră de caritate a Societăţii de Cruce Roşie a României, la Spitalul de Ochi din Iaşi (1916–1917) şi, respectiv, la Spitalul Sf. Sava din Bucureşti (1941).
Arestată de comuniști
A fost căsătorită cu poetul Ion Pillat, cu care a avut doi copii (Pia și Dinu). În 1949 este arestată de comuniști și încarcerată în Penitenciarul din Botoșani.
După pușcăria politică de la Botoșani, Maria Pillat-Brateș a primit cinci ani de domiciliu forțat la Miercurea Ciuc (1949–1954). După eliberare i s-a refuzat participarea la orice expoziție de pictură din țară în timpul vieții. Artista s-a stins în 5 iunie 1975, la București.
”Bunica mea, pictoriţa Maria Pillat-Brateş, fusese şi ea crescută în spiritul altruismului creştin, fapt care explică nu doar devoţiunea cu care a îngrijit, ca soră de caritate, răniţii din Primul Război Mondial la un spital de ochi din Iaşi, alături de Regina Maria şi de surorile Brătianu, ci şi tăria cu care a îndurat încercările de mai târziu”.
În acelaşi timp, continuă Monica Pillat, ”vocaţia pentru artele plastice i-a oferit Mariei Pillat o independenţă artistică, un reazem sufletesc şi o bogăţie interioară care au salvat-o în momentele de mare cumpănă. În anii 20-40, ea nu era doar soţia poetului Ion Pillat, ci şi o reprezentantă de marcă a pictoriţelor din epocă, alături de Rodica Maniu, Olga Greceanu, Lucia Demetriad-Bălăcescu, Nora Steriadi etc”.
După instaurarea regimului comunist în România, Maria Pillat a fost trecută pe ”lista neagră, ca indezirabilă”. Numele artistei a fost şters din dicţionarele de artă. Nu i s-a mai permis să expună niciodată vreun tablou în saloanele de pictură ale vremii până când a murit, în 1975.
Povestea desenului din Penitenciarul Botoșani
În timp ce se afla în Penitenciarul din Botoșani, ”ca să nu-și piardă mințile”, povestește Monica Pillat, nepoata pictoriței, Maria Pillat-Brateș a desenat scene tulburătoare din detenție.
A fost arestată ”pentru neplătirea unor taxe pentru o moşie deja naţionalizată”, explică Monica Pillat, nepoata artistei, de la care avem și cea mai elocventă secvență din viața Mariei Pillat-Brateș: ”Într-o zi, pe când era închisă în penitenciar, împreună cu persoane acuzate de hoţie, a văzut un ciot de cărbune pe podea, l-a luat şi a început să deseneze pe un perete chipurile femeilor din încăpere. Mai târziu, le-a reprodus în creion pe o hârtie pe care am găsit-o în dosarul ei cu acuarele. Minunându-se de talentul ei, gardienii au rugat-o să le facă şi lor portretele, iar de atunci nu au mai umilit-o ca mai înainte. Eliberată după o lună din detenţie, a fost trimisă cu domiciliu forţat la Şumulău, un sat lângă Miercurea-Ciuc, pentru 5 ani”.
Maria Pillat-Brateș a pictat până în ultimele zile ale traiului ei pe pământ. ”Picta cu sufletul şi această esenţă spirituală se degajă din toate tablourile ei, fie că reprezintă flori, fie chipuri, peisaje sau interioare”.
Ioana Celibidache, ”mătușa de poveste”
În familia Procopiu-Dumitrescu s-a născut și Ioana, artista căsătorită mai târziu cu marele compozitor Sergiu Celibidache. ”Mătușa de poveste”, așa cum a numit-o Monica Pillat chiar în titlul cărții pe care a dedicat-o acestei excepționale femei.
”Am avut într-adevăr şansa ca Ioana, plecată în toamna naşterii mele în exil, în Franţa, să mă caute într-un târziu, vreme de trei ani, şi să mă găsească până la urmă, graţie albumului Maria Pillat-Brateş. Pictură şi reverie, Universalia, 2006, la care am lucrat împreună cu poeta Doina Uricariu. Un prieten comun i-a arătat cartea la Paris iar ea, parcurgând-o şi văzându-i reproduse acuarelele şi desenele, a fost cuprinsă de nostalgia copilăriei petrecute în preajma mătuşii, tante Marie. A vrut să mă cunoască, atunci, neapărat, să facă o punte între legăturile întrerupte demult cu familia noastră”, ne-a povestit Monica Pillat.
Alături de Ioana Celibidache, scriitoarea Monica Pillat avea să petreacă două săptămâni - una în toamna anului 2009 şi cealaltă în primăvara anului 2011. ”A fost timpul nostru de aur în care ea mi-a povestit cu frenezie şi cu geniu viaţa ei lângă celebrul dirijor, dar şi trăirile ei de pictoriţă, cunoscută sub numele „Ioana”. Nu a vrut să se servească de celebritatea soţului ei pentru a se impune ca artistă în saloanele franceze de artă plastică. A izbutit să o facă prin propriul ei talent. I-am pus într-o seară aceeaşi întrebare: cum ar fi fost dacă ne-am fi cunoscut cu câteva zeci de ani în urmă? Iar ea mi-a răspuns pe gânduri că atunci nu ar fi avut răgaz pentru mine, fiind prea solicitată de viaţa alături de Sergiu”.
O istorie mare și un mic tezaur
Astăzi, colecția Muzeului Județean Botoșani cuprinde câteva obiecte provenite direct de la familia Pillat (prin Muzeul de la Miorcani), printre care și banca de Transilvania, care a fost transferată în patrimoniul Muzeului de Etnografie (cu număr de inventar 2441), secţie care face parte tot din Muzeul Judeţean.
De asemenea, două farfurii, una de epocă şi una de Maramureş, au fost transferate la Muzeul George Enescu din Dorohoi (nr. inv. 3014, înregistrată cu nr.inv. 1361 la Dorohoi, şi nr.inv. 3015, la Dorohoi primind nr.inv 1362).
La desfiinţarea punctului muzeal de la Miorcani, obiectele au fost aduse la Muzeul Judeţean Botoşani, însă nu toate 12, ci numai 11 dintre ele. Unul avea să dispară, fără a mai fi recuperat vreodată.
”Dintre cele 12 piese s-a furat un obiect numit oală de Transilvania, estimată atunci la 200 de lei, sub numărul de inventar 3013. Până astăzi, din câte ştiu, autorii furtului nu au fost identificaţi şi piesele nu au mai fost recuperate. Restul pieselor sunt în stare foarte bună”, explica în urmă cu ceva ani Sergiu Balanovici, la vremea aceea şeful secţiei Memorialistică din cadrul Muzeului Județean Botoșani.
Colecția era întregită atunci și de patru tablouri în acuarelă semnate de Maria Pillat-Brateş.