În urmă cu aproape 100 de ani, în Cernăuți, Liga culturală îi provoca pe artiști să prezinte în concurs o machetă care să îl reprezinte pe ”maturul Eminescu, din timpul Luceafărului”. Vasile Gherasim, președintele filialei Cernăuți a Ligii culturale, preciza pe 29 mai 1930 că fondurile necesare bustului dedicat lui Mihai Eminescu ”le-am adunat încet şi anevoios…”.
În competiție au intrat opt artiști. ”După o bună chibzuire”, organizatorii anunțau că a fost aleasă ”cu unanimitate de voturi” propunerea unui sculptor originar din Piatra Neamț, R. P. Hette, însă doar ”cu condiţia ca să mai facă unele modificări”. Soclul a fost realizat de Carol Moscaliuc, după indicațiile autorului.
”Comisiunea artiştilor, întruniţi la Ministerul Artelor, a aprobat lucrarea cu unanimitate de voturi, astfel că inaugurarea acestui bust se face după ce au fost împlinite toate formele şi după ce comitetul nostru poate să privească, cu cea mai sinceră satisfacţie sufletească, la o operă înfăptuită…”, consemna Vasile Gherasim în „Junimea Literară” din Cernăuți (articolul ”Solemnitatea desvelirii bustului Mihai Eminescu la Cernăuţi”), la sfârșitul anului 1930.
Tot spre sfârșitul anului (7 decembrie 1930), ”pe o vreme admirabilă ca de primăvară”, bustul a fost dezvelit în parcul Arboroasa din faţa Catedralei, în orașul Cernăuți. ”O imensă mulţime de pioşi admiratori ai poetului era adunată în Catedrală, unde s-a săvârşit un parastas pentru odihna sufletului aceluia care a fost un fervent român şi un bun creştin…”, consemna presa vremii.
În Parcul Arboroasa din Cernăuți, bustul lui Mihai Eminescu a rezistat un deceniu. După ultimatumul din 26 iunie 1940, pentru a nu fi distruse de ocupanți sovietici, România retrage de pe teritoriile ce urmau să fie cedate toate bunurile artistice. Bustul lui Mihai Eminescu ajunge, trei luni mai târziu (septembrie 1940) la Muzeul de Artă Națională din București. După alte mărturii (relatare a lui Dumitru Covalciuc), bustul a fost scos din Cernăuți într-o căruță cu coviltir, ”ascuns sub haine și pături”.
Fără o explicație plauzibilă, din 1940 și până în 1984, bustul nu mai este însă văzut în muzeul din Capitala României.
Brusc, în 1984, el apare în holul Liceului ”Mihai Eminescu” din Botoșani, prezența acestuia fiind semnalată de prof. Victor Macarie.
Trei ani mai târziu, pe 15 septembrie 1987, are loc o nouă ceremonie, de data aceasta la Botoșani, prilej cu care bustul este (re)dezvelit. Mai mult, va rămâne în fața actualului Colegiul Național ”Mihai Eminescu” vreme de peste patru decenii, până în ziua de astăzi.
Ceremonia de (re)dezvelire a bustului la Botoșani coincidea cu împlinirea a 100 de ani de când fusese fondat (1887) Liceul ”Mihai Eminescu”.
”În ce împrejurări a ajuns bustul de la București la Botoșani? Și mă întreb, oare câți dintre elevii și profesorii de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Botoșani sau botoșăneni de astăzi cunosc povestea și valoarea acestui bust care peste câțiva ani va avea 100 de ani?”, se întreabă și ne întreabă Vania Atudorei.
Cine a fost R. P. Hette
Născut pe 11 august 1890 la Piatra Neamț, într-o familie de artiști francezi stabiliți încă din 1913 în România, Richard Hette a studiat la Școala de Arte Frumoase din Iași, dar și la Paris și la Florența, ulterior activând ca profesor la Iași și la București. A luptat în timpul Primului Război Mondial (fiind sculptor de front) și, de-a lungul timpului, a realizat peste 250 de lucrări, printre care un bust Eminescu la Muzeul Literaturii Române, bustul lui Ion Creangă de la mormântul din Cimitirul Eternitatea Iași, Bustul lui Nicolae Gane din Copoul ieșean, dar și basorelieful Eminescu de la Filiala Iași a Academiei Române.
Sculptorul Richard Hette s-a stins pe 17 iulie 1981, la București.