"Am dat peste un om / care nu știe să facă un rău bine; / fericit pentru acest lucru / în fericirea lui / fără margini". Astfel povestea despre sine, în ”Autoportret”, Constantin Dracsin. Cuvinte de o curățenie biblică, întocmai Fericirilor: Fericit în fericirea fără margini!
Constantin Dracsin, cu numele real Costache Gugoașa, s-a născut la 20 iulie 1940, în satul Draxini, comuna Baluseni, județul Botoșani, și s-a stins din viață pe 7 ianuarie 1999, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea, din Botoșani.
A fost poet, grafician, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Artiștilor Plastici Amatori din București. A publicat în timpul vieții opt volume (primul în 1981), numeroase grupaje de poeme în reviste literare ("Cronică", "Ateneu", Luceafărul", România literară").
Dracsin a fost omul care și-a plimbat întotdeauna mânecile hainelor în buzunarele goale. Pentru că mâinile și le împrumutase îngerilor.
Așa și-a început joaca. Joaca de-a poezia, de-a chinul, de-a viața.
Un poet care și-a trecut cuvintele printre dinți și le-a prefăcut în poem. Un artist care, pentru că nu avea mâini, a desenat cu gura. Poetul care a creat minuni cu creionul între dinți.
La 27 de ani de la moarte, Constantin Dracsin încă este prea puțin cunoscut printre botoșăneni, aproape uitat de străzile pe care le-a străbătut. Cu toate acestea, Poetul își urmează nemurirea pentru care se pregătise amănunțit timp de 59 de ani.
Din pricina unei necruțătoare boli, din copilărie nu și-a mai folosit mâinile, scriind și desenând cu dinții. O luptă căreia Constantin Dracsin i-a dat un sens, devenind unul dintre cei mai apreciați poeți, dar și un foarte bun grafician. A avut numeroase expoziții personale în Botoșani (1985, 1987, 1988, 1989, 1992, 1999), Iași (1988), București (1991), Essen, Germania (1991) și Olanda (1993). Prezent în colecții particulare din țară și străînătate. A realizat 146 de lucrări de grafică.
Despre opera sa au scris referințe critice: Ioan Alexandru, Virgil Mazilescu, Laurențiu Ulici, Daniel Dumitriu, Traian T. Coșovei, Radu Negru, Constantin Pricop, Valentin Ciucă, Dumitru Tiganiuc, Emil Iordache, Gellu Dorian.
Ultima poezie scrisă de Constantin Dracsin datează din dată de 13 decembrie 1998 (15 ani de la moartea lui Nichita Stănescu):
"Doamnelor şi domnilor,
Dacă n-o să vă supere
ce o să spun -
astănoapte l-am visat pe Nichita.
mi-a vorbit în felul următor:
mă zvârlugă
de mâine o să te păzească doi îngeri;
eu încerc să "înmân"
acel mâine
cât mai încolo".
Astăzi, Colecția ”Constantin Dracsin”, din cadrul Complexului Muzeal Botoșani, spațiu amenajat și curatoriat de Gheorghe Iavorenciuc, reface universul artistic al celui care a pătimit pentru cuvânt și pentru fiecare punct rotunjit cu creionul între dinți.
.jpg)
.jpg)
