Distincție, discreție, eleganță, moderată atitudine în a deplânge sau a preamări, decență și respect. O seară cum rar se întâmplă în Botoșani. În sala Casei de Cultură a Sindicatelor, sâmbătă seara, timp de două ore a fost muzică de calitate, dar a fost și istorie. O comunitate care își recunoaște și își comemorează martirii, un artist care își respectă publicul, organizatori care dau binețe și care – asemenea unor gazde bune – se preocupă ca fiecare spectator să își afle locul, să se bucure de o seară specială.
Bătrâni și tineri, oameni de toate profesiile, de la medici, profesori, artiști, foști sau actuali politicieni apropiați de comunitatea armeană, elevi de liceu, îndrăgostiți sau prieteni, cu toții aveau în comun dragostea pentru jazz. Purtând discret elemente ale portului tradițional, armenii și-au făcut simțită prezența mai ales prin ospitalitatea manifestată, prin zâmbetul care le lumina chipul, în bucuria de a fi împreună.
Organizatorul evenimentului, din partea Uniunii Armenilor din România - Cristian Lazarovici, a reușit o seară cu Harry Tavitian la Botoșani pe care publicul nu o va uita curând. La rândul său, artistul născut în 1952, într-o familie de armeni din Constanța, și care se întoarce în orașul moldav după 20 de ani, a oferit botoșănenilor două ore de muzică îmbinată cu valoroase elemente de istorie a jazz-ului.
"Cel mai mare masacru uman care s-a petrecut în istoria omenirii de până atunci"
Seara a stat sub semnul comemorării, pe 24 aprilie, a victimelor genocidului armean din 1915. Organizatorii nu au trecut cu ușurință peste această dată, istoricul Gheorghe Median fiind invitat să vorbească despre suferința celor 1.500.000 de armeni uciși, despre cel mai mare masacru uman de la începutul secolului XX.
O lecție de istorie pe care publicul a primit-o cu respect, o lecție bine venită în contextul atât de tumultuos al vremurilor, dar mai ales într-o lume bulversată și bulversantă, în care tema uciderii celor un milion și jumătate de armeni este una greu acceptată și astăzi de poporul turc.
Istoriul Gheorghe Median a făcut un excurs bine structurat, pornind de la contextul istoric ce a condus la realizarea genocidului.
"Nu se poate scrie istoria lumii fără a aminti de armeni. Armenii reprezintă un popor special în istoria lumii, un popor dârz, puternic, unit, un popor care a putut să reziste în zona în care Dumnezeu i-a dat să se așeze, în zona Munților Caucaz, în ciuda tuturor vicisitudinilor timpurilor. Au trecut peste armeni stăpâniri străine, și armenii au rămas acolo. I-au hăituit, i-au decimat, i-au pedepsit…", a rostit Gheorghe Median, descriind apoi evenimentele teribile, îngrozitoare, care s-au petrecut în 1915. "Autoritățile turce au pornit o ofensivă extraordinară împotriva armenilor. Armata, poliția, instituțiile statului au dus o politică de exterminare. Un prim pas a fost acela al scoaterii din armată a armenilor, 60.000 de tineri care serveau în armata otomană au fost dezarmați și uciși. Apoi a fost acțiunea împotriva intelectualilor armeni. În 24 aprilie 1915, 2.500 de personalități armene, adică deputații din parlamentul turc, capetele bisericii armene, negustori importanți, profesori universitari, au fost arestați și omorâți. A fost și acțiunea împotriva locuitorilor de la granița cu Rusia. Au fost luați locuitorii din sate întregi, obligați să plece încolonați spre Siria, în zonele deșertice. Pe drum au murit copii, bătrâni, femeile au fost violate. A fost incredibil, inuman! Și totuși s-a întâmplat. Un milion de oameni au fost omorâți. Alți 500.000 au fost omorâți apoi. A fost cel mai mare masacru uman care s-a petrecut în istoria omenirii de până atunci. Au mai fost și altele, dar așa ceva nu s-a pomenit. În 1991, Armenia s-a declarat stat independent. Statul armean crede că trebuie să i se reconstituie trecutul, că Turcia trebuie să recunoască masacrul care s-a petrecut atunci. Nu turcii de azi sunt vinovați, ci cei de atunci. Cei care conduc Turcia trebuie să consimtă că acest lucru s-a întâmplat. Ceea ce armenii comemorează trebuie să fie un semnal de alarmă, un punct de pornire asupra recunoașterii masacrului asupra unei populații nevinovate".
Cei 1.500.000 de martiri au fost declarați sfinți de către Biserica Armeană, iar ziua de 24 aprilie reprezintă pentru fiecare armean de astăzi un moment de întoarcere pioasă spre un trecut greu, dar asumat. Prin cei 1.500.000 de martiri, se spune că în fiecare familie de armeni de astăzi există un sfânt!
"Există niște adâncimi foarte mari unde cele două popoare își dau mâna. Sunt acelea ale suferințelor..."
Repertoriul prezentat la Botoșani de Harry Tavitian a fost o împletire între muzica tradițională, istoria jazz-ului, piese dedicate martirilor, toate acestea împreună constituind o demonstrație de virtuozitate artistică, de profesionalism și o atitudine față de public care a impresionat întreaga sală.
Harry Tavitian a oferit spectatorilor muzică diversă, plecând de la imnul compus de Sfantul Nerses Shnorhali în sec XIII, un imn care se cântă în fiecare duminică din Postul Paștilor. Apoi s-a întors în trecut, "un secol înapoi în istoria jazzului, mai aproape de originile lui". Publicul a călătorit în timpurile în care se auzeau cântecele de nuntă ale negrilor de pe plantațiile de bumbac ale albilor, din sudul Americii, apoi în cele în care răsunau cântecele religioase ale negrilor americani, acele gospel sau negro spirituals. Harry Tavitian a vorbit despre rap time, care a dus la apariția jazz-ului, ajungând apoi la, poate, cel mai important gen care a dus la apariția jazz-ului: blues-ul. "Paradoxul acestei muzici atât de exaltantă, atât de exuberantă, atât de colorată, plină de veselie! Asta era jazz-ul la originile lui. Jazz-ul venea dintr-o foarte mare suferință, probabil de aceea a avut atâta vitalitate și a și dăinuit atât".
"Eu reprezint un jazz venind din a doua jumătate a anilor 70 încoace. Profitând de dubla mea sorginte, aceea armenească, prin naștere, și românească prin adopție, simțindu-mă acasă în ambele culturi și tradiții, nu puteam să ratez acest moment. Iată, în ultimii ani ai creației mele încerc o sinteză, lucrări unde cele două tradiții să își dea mâna. Mulți mi-au spus că sunt două culturi total diferite. Așa este, dar există niște adâncimi foarte mari unde cele două popoare își dau mâna. Sunt acelea ale suferințelor foarte mari prin care au trecut și de care nu au dus lipsă nici unii, nici alții. Iată că, în perspectiva asta lucrurile se cam suprapun", a rostit Harry Tavitian.
"Recitalul meu este dedicat martirilor armeni de la 1915, martiri care începând de acum doi ani au fost sanctificați", a anunțat artistul, prezentând o compoziție – Karuna ("E primăvară") a părintelui Komitas, considerat apostolul muzicii armene, el însuși o victimă a masacrelor.
Un moment emoționant a fost atunci când pianul a tânguit și a vibrat alăturând, în viziunea îndrâzneață a lui Harry Tavitian, imnurile celor două țări (România și Armenia), "Deșteaptă-te, române" și "Mer Hayrenik" (Patria noastră).
Istoria jazz-ului oferită sâmbătă seara de Harry Tavitian a cuprins și două dansuri românești din Codex Caioni (dansuri românești, maghiare și slovace din Transilvania zec. XVII, culese de cel considerat a fi primul culegător și valorificator al folclorului, Ioan Căianu, călugăr franciscan din sec XVII).
Publicul a aplaudat, a mulțumit, s-a revărsat apoi înspre oraș. Un oraș în care armenii și-au construit o istorie și datorită cărora astăzi două biserici creștine ne sunt semne identitare și vestigii importante ale istoriei locului.
Pentru două ore, un artist mare ne-a arătat că muzica, istoria, sfințenia martirilor și prezentul sunt parți ale aceleiași lumi. Uneori ne leagă suferința, alteori ne desparte ignoranța. Dar muzica va fi totdeauna un liant, o amară-dulce ispită căreia îi încredințăm istoria popoarelor. Și bine facem, pentru că drumul deschis duce mereu într-un singur loc: sufletul fiecăruia dintre noi, fie că suntem români, armeni, țigani, evrei, greci, lipoveni.
Concertul "De la blues la rezonanțe armenești în jazz" a fost organizat de Uniunea Armenilor din România, evenimentul fiind parte a programului Zilelor Orașului Botoșani, realizat cu sprijinul Primăriei Botoșani și al Consiliului Local Botoșani și face parte din programul Zilelor Orașului Botoșani.
Harry Tavitian s-a născut într-o familie de armeni din Constanța. A studiat pianul clasic de la vârsta de 6 ani. A absolvit Academia de Muzică București. La 22 de ani a participat la prima ediție a Festivalului de Jazz de la Sibiu și a cântat la patru mâini cu Richard Oschanitzky într-un jam-session. Din 1976 s-a dedicat exclusiv jazz-ului. În 1992 a înființat Fundația Culturală Harry Tavitian, prin care a continuat seria de Ateliere și a sprijit formarea unor tineri muzicieni, plasticieni și scriitori talentați, majoritatea grupați în Asociația Arte/Litere ASALT, unde s-a cristalizat noua generație de scriitori și artiști ai Constanței.