Cei prezenți la Khachkar-ul ridicat în 2023 aproape de Crucea ortodoxă de la Bazar s-au recules și au depus o coroană de flori, moment urmat apoi de o slujbă de pomenire oficiată de preotul Yeznik Torkomyan.
Potrivit celui mai recent Recensământ al populației, în Botoșani viețuiesc astăzi mai puțin de 100 de reprezentanți ai comunității armenești, o comunitate care și-a pus amprenta pe istoria Botoșaniului, în special prin cele două biserici creștine din municipiul reședință de județ, dar și prin personalitățile care în anumite perioade au avut contribuții remarcabile în administrație, cultură, economie, chiar și în politică.
Vineri, 24 aprilie, câțiva membri ai comunității din Botoșani, alături de Cristian Lazarovici, președintele Uniunii Armene din România – Filiala Botoșani, au poposit pentru câteva zeci de minute la Crucea Armenească (khachkar) situată în intersecția de la Bazar.
Khachkar este un monument din piatră sculptată, legat identitar de poporul armean, despre care se spune că au apărut încă de la sfârșitul anilor 800, marcând inițial pământurile creștine pentru călători. Crucea de piatră cuprinde un disc în partea de jos, care ar semnifica lumea, dar și reprezentări ale infinitului în partea de sus. În centru, crucea face legătura dintre cele două tărâmuri.
”24 aprilie, o zi nefastă pentru poporul armean”
Khachkar-ul de la Bazar a devenit un loc simbolic pentru comunitate, ”Kilometrul 0 al armenilor din Botoșani”, așa cum s-a dovedit a fi și pe 24 aprilie. O zi cu o semnificație profund identitară și o slujbă de comemorare menită să amintească de sacrificiul celor 1.500.000 de martiri ai poporului armean, genocidul de la care s-au împlini în aceste zile 111 ani.
”Ne aflăm la acest kilometru zero al armenilor din Botoșani, acest monument pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să îl ridicăm aici în urmă cu trei ani. 24 aprilie este o zi nefastă pentru poporul armean, pentru că, în urmă cu 111 ani, guvernul de atunci din Imperiul Otoman a hotărât ridicarea de acasă, arestarea tuturor intelectualilor armeni din Imperiul Otoman. Ulterior, în zilele care au urmat și în anii care au urmat, au fost ridicați din satele lor, din casele lor, și duși în convoaie către deșertul sirian. Mulți dintre ei au murit, fie uciși, fie au murit de sete și foame până să ajungă la punctul terminus.
La Botoșani, punem și noi pe hartă această întâlnire, așa cum se întâmplă și la Erevan și în toate localitățile în care trăiesc armenii. Venim și comemorăm și aducem un omagiu celor care au fost uciși, celor care au murit, celor peste 1.500.000 de martiri.
România a fost printre primele țări care au reușit să îi primească pe armenii rămași în viață în urma genocidului. Aici au poposit primii armeni după 1915 și statul român a reușit, împreună cu Uniunea Armenilor, să îi reintegreze și să le salveze viețile. Pentru asta suntem cu toții recunoscători”, a rostit Cristian Lazarovici, președintele UAR – Filiala Botoșani.
Preotul Yeznik Torkomyan a oficiat apoi o slujbă de pomenire în memoria armenilor uciși în Genocidul din 1915.
”Un milion și jumătate de oameni au murit, biserica i-a canonizat și sunt sfinți. Pentru un popor, a fost o mare tragedie. Aruncați afară din casele lor, izgoniți de pe pământul lor. Poporul armean, care a trăit în afara pământurilor lui, cere dreptate, cere adevăr în recunoașterea Genocidului armean. Noi avem această rană mare. Cine a făcut această rană trebuie să își ceară iertare, să recunoască, să înțeleagă ce a făcut. Din păcate, și cei de azi fac invers, merg pe drumul început de părinții lor, copiii fac și ei ce au făcut părinții lor. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să se afle adevărul. Oamenii să vorbească, să spună ce s-a întâmplat, și să cerem de la vinovați răspunsul pentru cei decedați. Sunt sfinți și cerem ajutorul lor, ca în viața asta pământească să trăim fără masacre. Ne rugăm împreună, cerem ajutorul Domnului, cerem ajutorul sfinților, să ne ajute și în viața noastră, și în viața neamului, în viața poporului și în viața duhovnicească”, a spus pr. Yeznik Torkomyan.
În aceeași zi de 24 aprilie, Uniunea Armenilor și Institutul de istorie “A.D. Xenopol” Iași au organizat, la sediul UAR din Botoșani, conferința cu titlul “Presa din România, Genocidul armean și o istorisire despre Grigore Buicliu”, susținută de CS III Dr. Remus Tanasa, la care vom reveni într-un material viitor.
Genocidul armean, o dramă a istoriei recente
Din punctul de vedere al legislației internaționale, termenul de genocid a fost încadrat în Rezoluția Organizației Națiunilor Unite din data de 11 decembrie 1946, care a devenit o bază pentru Tratatul adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în data de 9 decembrie 1848, actualmente cunoscută publicului ca fiind ”Convenția privind prevenirea și pedepsirea crimelor genocidului”.
Genocidul se definește, așadar, prin faptele comise cu intenția de distrugere, în totalitate sau parțial, a unui grup național, etnic, rasial sau religios prin: omorârea membrilor grupului, vătămarea gravă corporală sau psihică a membrilor grupului, supunerea intenționată a grupului la condiții de viață care ar conduce la distrugerea sa fizică sau parțială, impunerea de măsuri care ar preveni nașterile în cadrul grupului, transferul forțat al copiilor de la un grup la altul.
Potrivit datelor istoriei recente, genocidul armean a fost comis în mod barbar, fără precedent, în anii Primului Război Mondial. Armenii au fost exterminați atât în propriile lor orașe și sate, cât și în drumul lor spre exil. Există numeroase mărturii care confirmă că armenii erau obligați să mărșăluiască mii de kilometri prin deșert fără apă, hrană și fără a avea garanția că își pot păstra viața și bunurile lor.
