Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei i-a urmat în scaunul de Episcop al Tirului Sfântului Metodie, pe vremea domniei împăratului Constantin cel Mare (306-337).

El a cunoscut prigoana împotriva creştinilor şi de aceea nu a păstorit mult timp turma încredinţată lui, deoarece văzând el cruzimea chinurilor mărturisitorilor lui Hristos, şi-a lăsat scaunul şi se ascundea prin locuri neştiute. În timpul domniei lui Iulian Apostatul (361-363), din ordinul acestuia s-a stârnit din nou prigoană împotriva Bisericii lui Hristos. Împăratul a poruncit dregătorilor să-i prindă pe creştini şi să-i ucidă pe cei care nu cinstesc idolii vechilor credinţe păgâne. De asemenea, i-a îndepărtat pe creştini din toate dregătoriile împărăteşti. Deci, bătrânul Episcop Dorotei, văzând chinuirea cea mare ce se făcea creştinilor, şi-a lăsat iar scaunul Bisericii din Tir, fugind de groaza prigonitorilor şi a luat drumul pribegiei, după cuvântul Domnului care zice: Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă (Matei 10, 23). Ieşind el din cetatea sa, a mers în Tracia, dar nici acolo nu a scăpat de prigonirea păgânilor.

Şi a fost prins Episcopul Dorotei de dregătorii lui Iulian Apostatul în cetatea Odisopole (Varna de astăzi), suferind multe bătăi şi nenumărate alte pătimiri îndurând. După multe şi cumplite chinuri şi-a dat fericitul suflet în mâinile Domnului Iisus Hristos, la vârsta de 107 ani. Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei a lăsat mai multe scrieri folositoare creştinilor, în limbile greacă şi latină, fiind bărbat desăvârşit în toată înţelepciunea cea duhovnicească. A scris Vieţile Prorocilor şi ale Apostolilor şi alte cuvinte şi tâlcuiri, folositoare sufletului.