Sfânta Cuvioasă Teodora s-a născut pe la jumătatea sec. al 17-lea în satul Vânători, județul Neamţ. Căsătorită împotriva voinţei ei cu un tânăr evlavios din Ismail şi neavând copii, Teodora a îmbrăţişat viaţa monahală la Schitul Vărzăreşti, Vrancea, iar soţul ei, de asemenea, s-a călugărit la Schitul Poiana Mărului, primind numele Eleodor, scrie ziarullumina.ro.

Năvălind turcii, au dat foc schitului, iar sfânta s-a retras în munţi, unde se nevoia ziua şi noaptea în post şi rugăciune. Mai târziu, s-a retras în Munţii Neamţului şi aşa a ajuns în părţile Schitului Sihla, unde mulţi ani a petrecut în aspre nevoinţe. Hrana Sfintei Teodora era una foarte sărăcăcioasă. Mânca măcriş, fructe de pădure şi alune. Înainte de a muri, ieromonahul Antonie a spovedit-o şi a împărtăşit-o şi aşa sfânta şi-a dat în pace sufletul curat Domnului.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 8 februarie - Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat; Sf. Proroc Zaharia"

 

Trupul sfintei a fost descoperit în anul 1830, în peştera în care vieţuise. În 1852 moaştele Sfintei Teodora au fost duse la Mănăstirea Pecersca din Kiev şi aşezate într-o raclă de mare preţ, pe care scrie: „Sfânta Teodora din Carpaţi”.

Tot astăzi se face pomenirea Sfântului Cuvios Pafnutie Pârvu Zugravul, vestit iconar, cunoscut cu numele de Pârvu „Mutul”. Născut în Câmpulung, la 12 octombrie 1657 sau, mai probabil, 1659, în familia preotului Ioan Pârvescu (1623 - †27 iul. 1702), a primit la botez numele nașului tatălui său, marele vistiernic Pârvu Vlădescu.

Fiindu-i remarcată de timpuriu înzestrarea pentru pictură de către monahul Evghenie din Mănăstirea Negru Vodă, copilul a fost trimis de familia nașilor săi, boierii Vlădești, în Bucovina, pentru a deprinde de la un vestit zugrav rus meșteșugul picturii bise­ricești.

Adevărata măsură a talentului său o putem intui din ceea ce se păstrează din decorația murală a bisericilor „Trei Ierarhi”, din Filipeștii de Pădure, jud. Prahova (1692), „Sfânta Treime” din Măgureni, jud. Prahova (1693- 1694), Sinaia (1695), Mamul, jud. Vâlcea (1699, în colaborare cu Marin Zugravul, reprezentant al Şcolii de la Hurezi), „Adormirea Maicii Domnului” din Bordești, jud. Vrancea (1699-1700), și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a Schitului Berca, jud. Buzău (1700). Sfântul Pafnutie a trecut la Domnul în anul 1735, la vârsta de 76 de ani.