Sfântul Leontie era din Elada ÅŸi pentru că era mare la trup ÅŸi foarte puternic s-a făcut ostaÅŸ. Fiind el om cuminte ÅŸi cu înÅ£eleaptă socotire, a fost răsplătit cu diferite însemne de dregător. Pe când se afla în oraÅŸul Tripoli, din Africa, îi primea pe cei săraci cu dragoste ÅŸi îi ospăta cu mese îmbelÅŸugate, apoi înălÅ£a rugăciuni smerite către Dumnezeu, căruia Îi mulÅ£umea ziua ÅŸi noaptea.
Auzind despre acestea Adrian, stăpânitorul Feniciei, l-a trimis la el pe Ipatie tribunul, cu doi ostaÅŸi, dintre care unul se numea Teodul. Pe drum însă, Ipatie a fost cuprins de friguri ÅŸi a auzit un glas ce venea de sus ÅŸi arătându-se lui un înger îi spunea că dacă vrea să se vindece să-l cheme în ajutor pe Dumnezeul lui Leontie. Iar glasul acela l-a auzit ÅŸi Teodul. Deci, ajungând la Tripoli, au fost primiÅ£i de însuÅŸi Leontie, fără ca ei să ÅŸtie cine este cel care i-a primit. Atunci când le-a spus că el este Leontie, robul lui Hristos, Ipatie ÅŸi Teodul au căzut în genunchi înaintea lui, cerând de la el har, ca să fie ÅŸi ei robii lui Hristos. Deci, rugându-se sfântul pentru ei, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat ÅŸi i-a luminat, iar Leontie i-a îmbrăcat în haine albe.
Despre toate acestea păgânii i-au spus lui Adrian, iar acela, venind la Tripoli, i-a întemniÅ£at pe cei trei. Iar a doua zi, scoÅ£ându-i din temniţă, îi îndemna să se lepede de Hristos, însă nu a reuÅŸit să îi întoarcă de la credinÅ£a lor. SfinÅ£ii Ipatie ÅŸi Teodul au fost bătuÅ£i cumplit ÅŸi după multe chinuri îndurate li s-au tăiat capetele. Sfântul Leontie a fost bătut cu toiege, a fost strujit pe tot corpul, apoi a fost legat de patru stâlpi ÅŸi bătut până ce ÅŸi-a dat sufletul în mâinile Domnului.