Sfântul Proroc Elisei (sec. IX î.Hr.), evreu de neam şi fiul lui Şafat, fiind din oraşul Abel‑Mehola, dinspre Iordan, a profeţit în Regatul lui Israel. A trăit cu 800 de ani înainte de Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A primit darul profeţiei şi a fost ucenic al Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul (20 iulie). Viaţa sa este descrisă în Vechiul Testament, în Cartea a patra a Regilor (cap. 2‑13).
„La naşterea profetului Elisei, idolul păgân închipuit ca o junincă de aur, care era în Şilo, a mugit atât de tare, încât s‑a auzit până la Ierusalim, ca semn că prorocul născut va strica idolii şi credinţa în aceştia. Copilăria şi tinereţea lui le‑a trăit lângă părinţi, ajutându‑i la lucrul câmpului, iar apoi, ca Proroc, a binevestit voia lui Dumnezeu către popor. A mustrat pe cei nedrepţi, a certat pe asupritori, a îndreptat şi a vindecat mari suferinţe omeneşti, Dumnezeu lucrând multe semne prin mâna acestui proroc al Său. Elisei a îndulcit apele cele amare din Ierihon, a înviat morţi, a curăţat de lepră pe Neeman Sirianul, iar, după ce a murit, numai atingerea de moaştele lui a înviat pe un mort necunoscut (cf. 4 Regi 13, 21). Astfel, într‑o vreme când idolatria lui Baal era răspândită cu sila peste tot de regele Ahab şi de regina Izabela, Prorocul Elisei a întors inimile oamenilor din neamul său la credinţa strămoşilor, a lui Avraam, Isaac şi Iacob”(Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).
Duminica Sfinţilor Români - în Biserica Ortodoxă Română, Duminică a 2‑a după Rusalii - este dedicată Tuturor Sfinţilor Români. În această duminică îi cinstim pe toţi sfinţii români, adică pe cei pe care îi cunoaştem, dar şi pe cei care, vieţuind în ţara noastră, au bineplăcut lui Dumnezeu prin virtuţile lor, însă, din cauze necunoscute, au rămas neştiuţi de nimeni. Această zi de cinstire a sfinţilor dăruiţi Ortodoxiei universale de neamul românesc a fost instituită în anul 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.