De asemenea, a fost ÅŸi diacon al Marii Biserici, trăind pe vremea lui ConstanÅ£iu (337- 361), fiul lui Constantin cel Mare. CreÅŸtinii l-au pus pe Pavel arhiepiscop în Constantinopol, după trecerea la Domnul a Arhiepiscopului Alexandru. A păstorit Biserica lui Hristos cu multă râvnă, în pace ÅŸi în buna-rânduială a dreptei credinÅ£e. Întorcându-se împăratul arian ConstanÅ£iu din Antiohia, l-a scos din scaun pe Sfântul Ierarh Pavel ÅŸi l-a pus în locul său pe arianul Eusebiu al Nicomidiei.
Deci, plecând sfântul la Roma, s-a întâlnit acolo cu marele Atanasie, care era ÅŸi el scos din scaun de acelaÅŸi împărat, ÅŸi cu încă alÅ£i doi episcopi din Răsărit. Constant, fratele lui ConstanÅ£iu, care era împărat în Apus, precum ÅŸi papa Iuliu al Romei au trimis scrisori lui ConstanÅ£iu în care cereau reabilitarea celor doi iluÅŸtri ierarhi. În urma scrisorilor, atât Pavel, cât ÅŸi Atanasie ÅŸi-au recăpătat scaunele lor. Însă, după o vreme, au fost din nou alungaÅ£i, din cauza uneltirilor ereticilor.
Atunci, Constant a scris o scrisoare fratelui său, prin care îl ameninÅ£a cu război, dacă nu-i va reaÅŸeza pe cei doi ierarhi în treapta de arhiepiscopi ai cetăţilor din care fuseseră alungaÅ£i. Pentru scurt timp, Sfântul Ierarh Pavel ÅŸi-a recăpătat scaunul său, însă a fost surghiunit în Armenia, la Cucuz, împăratul aducând de data aceasta în locul său pe ereticul Macedonie. Acest lucru i-a revoltat pe creÅŸtinii dreptmăritori. Sfântul Pavel, ajungând în Armenia, a fost încuiat chiar în casa în care locuia, fiind părăsit cu totul, nedându-i-se nici mâncare ÅŸi nici apă.
Deci, după ÅŸase zile, arienii văzând că este încă în viaţă l-au sugrumat cu omoforul său. Åži aÅŸa ÅŸi-a dat Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul sufletul în mâinile Domnului.