Numele de BotoÅŸani apare menÅ£ionat pentru prima oară în „LetopiseÅ£ul Ţării Moldovei” al lui Grigore Ureche, în anul 1439. OraÅŸul a avut o importanţă deosebită de-a lungul secolelor.
Potrivit Centrului NaÈ›ional de Informare È™i Promovare Turistică (CNIPT), o primă variantă a originii numelui ar fi că oraÈ™ul îÈ™i trage denumirea de la un boier pe nume BotaÈ™, care a trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului II.
Numele familiei „BotaÈ™” sau „Botășani” este pomenit în documente foarte vechi, încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei.
A doua explicaÈ›ie a numelui ar fi de la antroponimul „Botos”, iar a treia de la regionalismul „botoÈ™”, care înseamnă „căpușă”. Alte variante ar fi cuvintele „botos” sau „botoÈ™ei”.
Dezvoltându-se atât de timpuriu È™i fiind situat la o răscruce de drumuri, BotoÈ™aniul a devenit loc de schimb de mărfuri, fiind cunoscut de negustorii din cele mai îndepărtate locuri.
Începând cu secolul al XV-lea, dezvoltarea pe care o cunoaÅŸte comerÅ£ul aduce oraÅŸului venituri însemnate, iar prima Pecete a oraÅŸului a fost un păun cu coada răsfirată, ce simboliza podoabele Doamnei Elena RareÈ™, cumpărate cu bani din venitul târgului.
De altfel, cea mai veche pecete cunoscută până acum a BotoÅŸaniului, poartă inscripÅ£ia „Pecetea târgului BotaÅŸ".