Aceşti Sfinţi Cosma şi Damian pe care Biserica noastră îi cinsteşte astăzi erau din Asia, din părţile Ciliciei. Tatăl lor era păgân, iar mama creştină şi se numea Teodota. Trebuie să se facă deosebirea între aceştia şi alţi doi Sfinţi Cosma şi Damian, care erau din Roma şi care se prăznuiesc în fiecare an la 1 iulie. Mama lor, Teodota, rămânând văduvă, se străduia să ofere o educaţie aleasă copiilor ei, dar, mai mult, ea dorea ca fiii săi să devină buni creştini. De aceea, îi povăţuia permanent spre toată fapta cea bună, cultivându-le credinţa cea adevărată în Mântuitorul Iisus Hristos.
Mai târziu, i-a trimis pe Cosma şi pe Damian la şcoli înalte, unde au dobândit cunoaşterea medicinei. Iar prin harul lui Dumnezeu au primit şi darul de a tămădui orice suferinţă sufletească şi trupească, fiind de folos atât oamenilor, cât şi animalelor.
Ceea ce îi uimea pe toţi oamenii era împotrivirea Sfinţilor Cosma şi Damian de a primi vreo răsplătire pentru ostenelile lor cu cei bolnavi, căci nu tămăduiau pentru plată sau ca să adune bogăţii, ci din dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, după porunca Domnului: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8).
Singura lor plată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos Iisus, de la Care îi venea vindecarea. Pentru aceasta au fost numiţi de credincioşi „doctori fără de arginţi” sau „doctori fără de plată”. Astfel petrecându-şi viaţa, cu pace, în dreapta credinţă s-au săvârşit. Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcători, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă!