Acest Cuvios Părinte a trăit pe vremea împăraÅ£ilor româno-bulgari ai veacului al 13-lea.
Era din satul Basarabi ÅŸi a fost păstor de vite. Într-o zi, mergând prin iarba înaltă, a călcat fără să vrea puii de pasăre dintr-un cuib. Pentru că se simÅ£ea vinovat de fapta sa, nu a mai purtat încălţăminte timp de trei ani. Apoi, s-a făcut călugăr petrecând mulÅ£i ani în nevoinÅ£e într-o peÅŸteră de lângă râul Lom. A murit în acea peÅŸteră pe lespedea pe care dormea, iar în scurt timp apa Lomului a închis gura peÅŸterii, aceasta schimbându-se astfel într-un mormânt.
Trecând multă vreme, a venit apa Lomului foarte mare ÅŸi a deschis intrarea mormântului, sfintele moaÅŸte ale Cuviosului Dimitrie fiind acoperite de apă. De multe ori în acel loc se vedea o flacără sau o lumină mare, iar oamenii credeau că acolo se ascunde o comoară.
Însă Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei copile care era chinuită de duh necurat, zicându-i că o va vindeca dacă va spune oamenilor să scoată sfintele sale moaÅŸte din acel loc. MoaÅŸtele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost aÅŸezate la început în biserica satului Basarabov. Între anii 1769 ÅŸi 1774, războiul dintre ruÅŸi ÅŸi turci a cuprins ÅŸi satul Basarabov.
Atunci, un creÅŸtin din BucureÅŸti, Hagi Dimitrie, a cerut moaÅŸtele Sfântului Cuvios Dimitrie pentru a le duce în Å¢ara Românească.
Astfel, din anul 1774, moaÅŸtele Sfântului Cuvios Dimitrie se află în Catedrala Patriarhală din BucureÅŸti, aducând mult ajutor, alinare ÅŸi vindecare tuturor celor care i se roagă cu credinţă.