Parohia se află în centrul orașului, însă aici vin spre închinare credincioși din multe zone ale municipiului, și nu numai.
Cu o istorie marcată de vremi și de vremuri, biserica a fost într-un timp chiar în pericol de demolare. Aici, în perioada interbelică, a slujit și s-a închinat chiar și marele duhovnic Ilie Cleopa, în perioada în care acesta era militar în regimentul de transmisiuni de la Botoșani.
Pisania veche, aflată pe peretele interior de miazăzi la intrarea în biserică și inscripționată cu litere chirilice, menționează că această biserică s-a zidit în anul 1834, întru cinstirea și pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie și a Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ctitorii ei au fost Ioan și Maria Mavromati, împreună cu ”melednicerul” Grigore Racliș din Botoșani.
Pe acest loc a existat, până la începutul secolului al XIX-lea, o biserică din lemn cu același hram. Înainte de anul 1960, 12.000 de metri pătrați au fost expropiați, pe locul respectiv construindu-se mai multe blocuri de locuințe ce pot fi văzute și astăzi.
În anul 1906, biserica devine capelă militară a Garnizoanei Botoșani. Râmâne cu acest titlu până după anul 1945.
De administrarea ei în această perioadă s-a ocupat Garnizoana Botoșani, care a inițiat și o mică reparație în anul 1937.
Printre militarii care au participat la oficierea slujbelor religioase din această biserică dată în administrare garnizoanei s-a aflat și vrednicul de pomenire Arhimandrit Ilie Cleopa, originar de pe meleagurile botoșănene. În 1935, Părintele Ilie Cleopa, care în acel an se afla la Schitul Sihăstria, a venit la Botoșani, unde a fost încorporat într-un regiment de transmisiuni.
După anul 1945, biserica este închisă vreme de mai multe decenii. Autoritățile comuniste iau în calcul chiar și demolarea lăcașului de cult. Credincioșii sunt încredințați altor parohii, printre care și Vovidenia din Botoșani. Din fericire, preotul acesteia din urmă, Theodor Dăscălescu, începând cu anul 1975, a activat-o din punct de vedere liturgic. Numai că Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se oficia doar în perioada lunilor mai-octombrie deoarece, pe timp rece, biserica nu putea fi încălzită.
De la 1 noiembrie 1993, se reactivează Parohia ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Titlul de paroh este preluat atunci de preotul Volintiru Dumitru, cel care a și inițiat lucrările de consolidare și reparații capitale.
