S-a stins într-o zi de 21 noiembrie, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea, din municipiul Botoșani. Pe piatra funerară se poate citi și astăzi: ”Aici doarme amicul țăranilor”.
S-a născut în familia de boieri care a dat Moldovei un număr impresionant de înalți dregători, doi mitropoliți, oameni politici.
Dimitrie Scarlat Miclescu a lăsat în urmă multe legende, dar și figura puternică a unui înfocat unionist. Îmbrăca straie sărace și umbla pe drum cu toporul la brâu, fiind considerat un personaj atipic al vremii sale. A scris mult, a pledat ca avocat în procese de tot soiul, însă faima care s-a păstrat de-a lungul timpul a fost cea de prieten al celor necăjiți.
A condus periodice botoșănene – „Opiniunea” – 1867, „Cucoșul în pragul ușii”, „Curierul de Dorohoi”. De asemenea, a îndeplinit funcția de decan al Baroului din Botoșani, precum și de profesor la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani.
În plenul Camerei, în ședința din 21 februarie 1887, Mihail Kogălniceanu spunea despre Dimitrie Scarlat Miclescu că ”a jucat un rol însemnat în țara aceasta” și că este ”o figură care va sta și în istorie”.
Dimitrie Scarlat Miclescu s-a născut la Iași, în 29 februarie 1820, dar va rămâne legat până la sfârșitul vieții de Botoșani, aici odihnind și astăzi, în Cimitirul Eternitatea. Făcea parte din familia marelui logofăt Scarlat Miclescu și al Mariei Beldiman.
S-a remarcat în lumea literară, ca autor dramatic, având bucuria de a-și vedea nenumărate piese jucate pe scena teatrului din Iași. A publicat în presa vremii texte satirice și fabule.
Nu a fost niciodată indiferent la situația grea s țăranilor, fiind deseori văzut în haine țărănești. ”Conu Dimitrachi” purta chiar un topor cu el, în loc de baston, spun contemporanii săi. Era un om ”de o inteligență rară”, care ”a jucat un rol în mai toate mișcările mari politice și culturale de la noi”, scrie Rudolf Suțu, în mărturii consemnate în ”Dimitrachi Miclescu” (1880).
Dimitrie Miclescu a fost ministru al Lucrărilor Publice în cel dintâi guvern al Moldovei, dar şi ministru de Finanţe şi de Justiţie. În 1846 intră în magistratură, iar nouă ani mai târziu devine președinte al Divanului de Apel. Joacă un rol important în pregătirea Unirii. Pe 30 mai 1856 iscălește actul de înființare a Comitetului Unirii, pentru ca un an mai târziu să îl regăsim ca deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei, apoi în Adunarea electivă ce avea să îl aleagă domn pe Alexandru Ioan Cuza. Rolul său nu se oprește aici: este numit ministru al Departamentului Lucrărilor Publice în ianuarie 1859, în primul guvern al Principatelor Unire, pentru ca în același an, în luna august, să fie numit și la Departamentul de Justiție.
Se retrage o perioadă din politică, dar revine în 1864, când este numit comisar al legii rurale.
"Amicul ţăranilor" a renunțat la numele sunător al Micleştilor, devenind simplu "Dumitru sin Scarlat", schimbând până şi straiele de boier cu ale omului de la ţară. Pe piatra de mormânt din Cimitirul "Eternitatea" din Botoşani întâlnim notaţia "Apărătorul ţăranilor", ne spune și istoricul Ionel Bejenaru în publicația Hierasus din primăvara anului 1983.
”Amicul ţăranilor" s-a stins din viață la 76 de ani, în 21 noiembrie 1896. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea, alături de cea de a doua sa soție, Maria Buțureanu. Pe obeliscul mormântului său se poate citi și astăzi: „Aici doarme Dumitru Sc. Miclescu, amicul țăranilor, 1820-1896”.