După ce, miercuri după-amiază, creștinii au participat la o procesiune cu Sfintele Moaște din patrimoniul Bisericii Vovidenia din municipiul Botoșani, în această dimineață lăcașul de cult a primit din nou credincioșii dornici să participe la slujbe.
Sărbătorită în fiecare an, la data de 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică, numită și Aducerea Maicii Domnului la Templu (cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia), este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe. În conformitate cu tradiția, Fecioara Maria a fost dusă de părinții săi Ioachim și Ana la Templul evreiesc din Ierusalim pe când era copilă, unde a trăit și slujit ca fecioară în Templu până la logodna ei cu Sfântul Iosif.
Unul din izvoarele cele mai vechi ale acestei tradiții este Protoevanghelia lui Iacov, una din Evangheliile neincluse în canonul Scripturii, Evanghelia Copilăriei după Iacob. Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăși „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie și templu al Pruncului dumnezeiesc care se va naște din ea. Biserica vede în această sărbătoare ziua în care templul material din Ierusalim încetează a mai fi locuința lui Dumnezeu.
A rezistat celor 32 de cutremure
Biserica Vovidenia, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, este una dintre bisericile mari ale Botoșanilor, construită din piatră și cărămidă, între anii 1834-1838, ctitorie a familiilor de boieri Cârstea și Varlaam, după cum reiese din pisania de deasupra ușii de la intrarea în biserică.
Biserica a rezistat, pe parcursul ei, la peste 32 de cutremure de pământ, dintre care 16 cu magnitudinea de peste 6 grade, culminând cu cel din 10 noiembrie 1940 de 7,3 grade și cel din 4 martie 1977, de 7,2 grade pe scara Richter și care au lăsat urme deosebite, necesitând lucrări de consolidare și reparații capitale.
Biserica Vovidenia este înregistrată ca monument istoric la nr. 2952, în "Lista monumentelor de cultură de pe teritoriul R.P.R.", întocmită de Comisia Științifică a Muzeelor, Monumentelor Istorice și Artistice și editată de Academia Română în anul 1956 și reactualizată la poziția nr. 07-B-041, ca monument istoric și de arhitectură.
