Primul număr din 2025 al revistei de cultură ”Hyperion” completează spațiul literar românesc cu 200 de pagini consistente.
Apărută sub egida Uniunii Scriitorilor din România, revista ne oferă un decupaj contemporan al manifestărilor creatoare, păstrându-și atractivitatea prin prospețimea ideilor, prin actualitate și actualizare, oferind iubitorilor de literatură – și nu numai – un update necesar și așteptat.
Rubrica Accente deschide, ca de obicei, revista ”Hyperion”, Gellu Dorian prezentând de această dată Un tezaur pe cale de dispariţie:
”Anul 2025 a început bine. Pentru unii. Nu în toate domeniile. Ci mai cu seamă în cultură. Dar nici în toată cultura, ci doar într-o anumită parte a ei, cea mai la îndemână. Şi, în cultura română, cel mai la îndemână este Eminescu. Vrei să ai audienţă, nu neapărat la oficialităţi, ci la marea masă, l-ai scos pe Eminescu la plimbare, ca pe urs, faci din el spectacol, faci din el prilej de bucurie, de chef, de entuziasm, dar mai ales faci din el o supapă prin care scoţi bani din orice buzunar. Că, nu-i aşa, cum să nu dai bani pentru Eminescu, nu e bine şi te trezeşti, tu, drept coordonator de fonduri, fie guvernamentale, fie ale administraţiei judeţene sau locale, pus la zid, declarat împotriva culturii mari, încât bagi mâna în buzunare şi împrăştii peste tot, să fie lumea mulţumită, măcar de 15 ianuarie, declarată, nu de prea mult timp, Ziua Culturii Naţionale.
E un nesaţiu de evenimente de tot felul, care mai de care în căutare de noi paradigme şi strategii, care, până la anul, tot de măreaţa zi a culturii naţionale, se fac praf pe toba unor zile frumoase de primăvară sau toride, de vară, brumate, de toamnă, când bobocii culturali, ieşiţi din găocile lor, devin gâscani cu putere în glas, gata să apere orice capitoliu, politic sau nu, ori chiar să-l dărâme. O fi bine, o fi rău, nici nu te mai întrebi, atâta timp cât vezi pe reţelele de socializare ecouri ce justifică orice leţcaie dată mercenarilor culturali, care, pentru a fi în miezul aprins al evului nostru cultural, dau buzna din toate colţurile ţării, pentru a onora (oare?) locul aducerilor aminte şi a încasa tainul pentru marele lor efort. Unii vin aici chiar ca justiţiari, alţii ca mesageri ai unor vechi metehne, cum ar fi iredentismul, ştim noi de ce sorginte, care strecoară în marile lor creaţii poetice idei de cucerire a românilor din interior, cu acoperire, pasămite, într-un act chirurgical, cum ar fi transplantul de rinichi de la un vieţuitor iredentist la altul autohton, declarând în final că aşa-i vom cuceri noi pe români, din interior, schimbându-le încet-încet organele interne, păstrând doar carcasa pe care o vom farda în culoarea noastră. Act, evident, de mare cultură, ce-i drept, manifestată în discuţii secrete, în cercuri ezoterice cu iz progresist, şi totul când ţara fierbe de cultură eminesciană, de omagii, de osanale, de respect faţă de ceea ce ne reprezintă în faţa lumii.
Şi tot în acest imbold de a alogeniza, am văzut cum, cu inconştienţă parcă din partea celor care sunt puşi să păstreze fondul nostru cultural, îl pun la dispozi ţia celor care râvnesc la ceea ce am avem noi mai preţios, fondul cultural cu străvechi rădăcini istorice. Şi, astfel, scoatem din ţară, cu acordul aceloraşi vajnici strategi, tezaurul şi-l expunem ochilor la fel de lacomi ca mâinilor celor care au râvnit şi au avut tot ce şi-au dorit din trupul acestei ţări. Tezaurul, cu tot cu valorile noastre, cedat ruşilor, care au zis că, fiind ei la un moment dat sovietici, bolşevici, nu au primit nimic de la români, dar pentru că tot ce era ţarist trebuia confiscat, iar noi, pasămite, aveam mari datorii de război faţă de ei, şi-au trecut totul în avutul lor, prin legi posibile doar în mintea bolnavă a kremliniştilor şi a tuturor celor care şi-au profilat profesia pe-acolo, şi acum, prin alte strategii şi toleranţe specifice nouă, vin să ne pună pe tavă strategii şi să facă, din bătăi de ciocan pe membrana tobelor luate în grijă, ca totul să dispară. Iar acum, trecând peste alte jafuri, punem la dispoziţie o parte din tezaurul nostru, stocat în muzeele ţării, unei lumi pasămite civilizate, care, iată, crede că un astfel de tezaur poate fi scos din ţară de oricine, fără a fi păzit cât stă în casele lor, fără a fi returnat, ci pur şi simplu furat. O fi şi asta o nouă strategie culturală, cum văd că se invocă o astfel de acţiune necugetată, ca o formă de propagandă a imensului nostru fond cultural identitar. Şi astfel, pierzându-l, să ne pierdem şi identitatea…” (Integral în revista Hyperion)
Invitatul revistei ne oferă o întâlnire dintre George Motroc și Cassian Maria Spiridon, despre redactoril-șef al revistei Convorbiri literare scriind în paginile botoșănenen și Ioan Holban. Daniel Cristea-Enach ne oferă prilejul unei (con)vorbiri cu Liviu Ioan Stoiciu, iar Dialogurile revistei sunt completate tot de Daniel Cristea-Enache, care îl are ca partener întru cuvinte pe de Lucian Vasiliu.
Tot Daniel Cristea-Enache, la Critice, scrie despre A vedea clar sau Funcţia demisti catoare a prozei în Est.
Consistentă, ca de obicei, rubrica Poesis, cu versuri de Matei Vișniec, Marian Drăghici, Miruna Mureșanu, Radu Chiorean, A.T. Branca, Vlad Scutelnicu, Alina Caraghin, Gabriel Alexe, Eleanor Mircea, Elena Purușniuc, Nicolae Silade, Ioana Greceanu, Victoria Milescu, Lucia Bibarț.
Beletristica, în schimb, consemnează pagini semnate de Dan Perșa – Metamorfoze, Ovidiu Pecican – Scrisori den veac, Aurora Dumitrescu – Traficanta de blugi, Ion Muscalu – Pe drumuri de bejenie, Savu Popa – Controlul vamal, Irene Postolache – Câine
Același Dumitru Ungureanu ne aduce doza de Terapie narativă, cu 21 de garoafe roșii, în timp ce la rubrica Teatru citim, de Alexa Visarion, Delir, iar de Sabina Balan, Ultima dată.
Jurnalul lui Leo Butnaru vine cu Vectori transpruteni (XXVIII).
Cronică literară bogată a revistei Hyperion, cu Vasile Spiridon – Noi ipostazieri, Elena Purușniuc – Eros și Thanatos, Vianu Mureșan – Elemente de erotism fantasmatic în poezia lui Gelu Ungureanu, Nicolae Corlat – Metamorfozele tangoului la Eleanor Mircea, Liviu Capșa – Când poezia iese din ascunzătoare, Theodor Damian – Bucuria lecturii, Ilona Duță – Capodopera maxima sau fantasma capodoperei, Paul Aretzu – Îndepărtatele călătorii către sine, Adi G. Secară – O nouă carte a copilăriei, de Angela Burtea, Victor Teișanu– Poezia, ca estetizare a realului; Erosul ca terapie împotriva singurătăţii, Ionel Savitescu – Viaţa și opera lui Seneca, Irina Lazăr – De la picanterie la cruzime și invers, Nicolae Oprea – Un poet (aproape) uitat: Petre Stoica.
La rubrica ReLecturi, Radu Voinescu scrie despre Trei maeștri ai pamfetului interbelic (III).
La Eminescu in aeternum, Valentin Coșereanu revine cu Desculț în iarba copilăriei (XV), iar Theodor Codreanu recompune Epistolarul Eminescu – Veronica Micle. Următoarele pagini sunt dedicate poete Grete Tartler, laureata Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ pe anul 2024, cu Laudatio rostită de Vasile Spiridon la decernarea Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia și poezii ale poetei. Victor Teișanu: De la naivităţile debutului la explozia geniului: un miracol eminescian, iar de la Corneliu Fotea alte pagini din Jurnalul cu Eminescu (27).
Rubrica Universalis ne aduce versuri Din poezia lumii, în traducerea lui Leo Butnaru (Ilarie Voronca, Jean Tortel), Roberto Cari, Vincenzo Cardarelli (Traducere de Cătălina Frâncu).
Bogate pagini de Eseu: Al. Cistelecan – Ultimul fracturist, Vianu Mureșan – Irelevanţa gustului fără judecată, Marius Chelaru – Despre o bibliotecă cu încă multe pagini, multe cărţi necitite, Simona-Grazia Dima – O amplă exegeză despre scrierile Olgăi Tokarczuk, Victor Teișanu – Istorie și literatură sau despre delitatea subiectivă, Catia Maxim – O operă bună se aude și de pe lumea cealaltă, Doru Scărlătescu – Despre lumina sacră a cărţii, Cosmin-Darius Misir – Despre Panait Cerna, Raluca Faraon – Billy Wilder – sau despre comedia neagră a vieţii.
Rubrica de Note, comentarii, idei închide numărul actual al revistei Hyperion: Marcel Mureșeanu – Un poet, George Vidican – Un debut editorial tardiv, Cătălin Badea-Gheracostea – Despre însemnări și judecăţi, Gabriela Dimitriu – Dincolo de premoniţie și ezoteric, în romanul „A treia mână“, Ana Coșereanu – Artele vizuale la Botoșani – între căutări și regăsiri…