În loc să îi apere, imunitatea se întoarce împotriva lor ÅŸi le distruge ÅŸi părÅ£ile sănătoase. Pentru că natura le-a înzestrat cu un sistem de apărare mai puternic, femeile sunt mai afectate. Psoriazisul, lupusul sau scleroza sunt cele mai cunoscute, însă numărul bolilor autoimune trece de o sută. Nu sunt contagioase, dar izolează mai rău ca râia, ÅŸi storc de energie mai mult decât un pumn de calmante.
Plină de pete, la supărare
Simona P., 27 de ani, medic rezident, îÅŸi aminteÅŸte că primele pete i-au apărut la 12 ani. Cât timp le putea ascunde sub păr, nu o deranjau. Zece ani a crezut că suferă de dermatită seboreică, diagnosticul pus de toÅ£i medicii consultaÅ£i, ÅŸi a dus boala pe picioare. La 24 de ani, pe un fond puternic de stres, s-a umplut de pete din cap până în picioare.
"În afară de față È™i de gât, nu mai rămăsese nicio porÈ›iune curată. Locuiam cu o persoană care mi-a scos peri albi", povesteÈ™te tânăra.
Psoriazisul, ca orice boală autoimună, are cauze genetice, însă stresul declanÅŸează ÅŸi înrăutăţeÅŸte boala.
În general, aceste boli apar după adolescenţă, când persoana predispusă intră în câmpul muncii ÅŸi se confruntă cu stresul serviciului, spune medicul dermatolog Anca Zbranca. În momentul de vârf al bolii, Simona era la facultate ÅŸi viaÅ£a ei se împărÅ£ea între casă ÅŸi cursuri. "Nu aveam chef să mă expun, vara stăteam numai cu bluze cu mânecă trei sferturi. DeÈ™i colegii nu mă discriminau, eu mă autoexcludeam".
Văzând că petele nu trec cu creme, a început un tratament puternic cu imunosupresoare ÅŸi apoi cu preparate biologice.
"Această terapie se dă doar pe bază de dosar la casa de asigurări ÅŸi pentru a obÅ£ine aprobare, trebuie să fac biopsie de piele. În ziua în care mie mi se scotea o bucată de piele, la propriu, colegii dansau la banchet". Când petele începuseră să dispară, pe fondul unui alt episod de stres, psoriazisul i-a atacat articulaÅ£iile. "Noaptea am dureri mari, mă trezesc cu gleznele înÅ£epenite. Degetele de la mâini se umflă atât de tare că se transformă în cârnăciori".
Concedieri È™i eÈ™ecuri în dragoste
Din cauza tratamentului pe care e nevoită să-l urmeze toată viaÅ£a, nu poate lucra în străinătate ÅŸi nici nu poate avea copii, sarcina fiind contraindicată. "Am scris mai multor clinici din Germania, eram dispusă să învăț È™i limba, dar nimeni nu e dornic să-mi plătească terapia".
Diagnosticarea corectă este prima are problemă a pacienÅ£ilor cu boli autoimune. Rozalinda Lepădatu a crezut că suferă de o "ciupercă" când i-a apărut "o iritaÅ£ie" pe picior. "Ulterior, am aflat că era psoriazis ÅŸi am încercat o serie de tratamente locale, dar petele nu mi-au trecut total. Pe mine psoriazisul nu m-a încurcat însă niciodată, dar È™tiu È™i oameni care È™i-au pierdut locurile de muncă din această cauză sau au fost respinÈ™i de parteneri", povesteÅŸte Rozalinda, care între timp a înfiinÅ£at ÅŸi AsociaÅ£ia PacienÅ£ilor cu AfecÅ£iuni Autoimune.
Membrele și scalpul, cele mai "acoperite"
Psoriazisul apare ca urmare a creÈ™terii exagerate a celulelor È™i se manifestă prin leziuni îngroÈ™ate, rozalii-albicioase la nivelul pielii. Petele au diverse dimensiuni È™i apar în special la nivelul genunchilor, coatelor, scalpului, mâinilor, picioarelor È™i pe spate, È™i sunt însoÈ›ite de mâncărime, îndeosebi la debutul bolii. În formele uÈ™oare, poate fi ameliorat cu unguente, creme È™i alte tratamente, însă, în cazul formelor mai grave, este nevoie de imunosupresoare È™i tratamente bologice, care au în general efecte adverse severe.
Paralizată din senin, la 25 de ani
Ada Harja, 48 de ani, de profesie inginer chimist, actualmente pensionar pe caz de boală, era în floarea tinereÅ£ii când a simÅ£it că nu mai poate È›ine nicio coală în mână, că pleoapele îi cad fără să-i fie somn È™i că nu mai poate ridica piciorul nici cât să urce o treapă. La 25 de ani, s-a prăbuÅŸit în stradă, pentru că nu a fost în stare să urce bordura. "Era după RevoluÅ£ie ÅŸi m-a ajutat un militar să mă ridic. M-a întrebat ce am păţit ÅŸi nu am ÅŸtiut ce să-i spun. Pur ÅŸi simplu nu-mi mai puteam stăpâni muÅŸchii. Nu mai puteam urca în autobuz, aveam faţă de om obosit. Oamenii de pe stradă ziceau: ia, uite, ÅŸi la asta, umblă beată de dimineaţă!", îÅŸi aminteÅŸte Ada.
"Beam apă È™i îmi ieÈ™ea pe nas"
A umblat din doctor în doctor ÅŸi a ajuns inclusiv la psihiatrie după ce i se spusese că, de fapt, nu vrea să meargă. Cu o pastilă, un profesor de neurologie de la Spitalul Bagdasar-Arseni, i-a decsoperit adevărata boală: miastenia gravis. O defecÈ›iune în transmiterea impulsului nervos face ca toate grupele de muÈ™chi "să paralizeze". "Norocul" Adei a fost că muÅŸchii respiratorii nu i-au fost atinÅŸi de boală, pentru că altfel risca să moară asfixiată. Spre deosebire de psoriazis sau lupus, miastenia este considerată o boală rară, cu o frecvenţă de 1 la 10.000 de persoane.
În paralel cu pastilele care îi Å£in muÅŸchii "în priză", Ada s-a tratat cu apunctură. "Am avut ani în care nu puteam să beau apă, îmi ieÈ™ea pe nas, în care părinÈ›ii mă cărau la toaletă, dar am avut ambiÈ›ie să fac singură cât puteam. PărinÅ£ii nu m-au lăsat să-mi plâng de milă decât un pic". Astăzi, nu mai face atacuri de panică ÅŸi a învăţat să-ÅŸi asculte organismul, să nu-i forÅ£eze limitele. Din cauza bolii, nu s-a căsătorit ÅŸi nu a avut copii, dar acum încearcă să recupereze timpul pierdut. "Am descoperit că îmi place lucrul manual, confecÅ£ionez broÅŸe, bijuterii, călătoresc, am învăţat să lucrez cu calculatorul".
doctorulzilei.ro
